România este unul dintre cei mai mari emiţători de metan din Uniunea Europeană, a avertizat un reprezentant al Observatorului Internaţional al Emisiilor de Metan (IMEO).
Andreea Calcan, reprezentant al IMEO, care este un program al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) pentru Mediu, a spus că este necesară o monitorizare atentă a emisiilor de metan, deoarece fără date clare, problema nu poate fi rezolvată.
România nu a semnat Angajamentul global pentru reducerea emisiilor de metan, un efort internațional demarat de SUA și Uniunea Europeană, la care au aderat până acum 150 de țări, cu scopul de a reduce emisiile globale de metan cu 30% până în 2030.
„România este unul dintre cei mai mari emițători de metan din UE și are oportunitatea de a-și arăta poziția de lider prin aderarea la Angajamentul global și prin implicarea în eforturile UNEP de reducere a emisiilor de metan din sectorul energetic”, a spus Calcan.
Potrivit unui comunicat transmis de Asociația neguvernamentală 2Celsius, România este a doua țară producătoare de gaze naturale din UE și trebuie să se implice activ în limitarea emisiilor fugitive de metan de pe tot lanțul (producție, depozitarea, distribuție). Totodată, ţara noastră are una dintre cele mai vechi infrastructuri din Europa.
Alexandra Bocșe, consilier de stat în departamentul Climă și Sustenabilitate în cadrul Administrației Prezidențiale, susține că România trebuie să-și asume reducerea emisiilor de metan și că o serie de măsuri ieftine și rapide pot fi implementate în industria energetică.
„Avem trei surse importante de metan în România: sectorul agricol, deșeurile și industria energetică. Am avut o întâlnire la Guvern pe tema metanului și am discutat diferite opțiuni de implicare a actorilor din zona economică în reducerea emisiilor de metan, cu costuri cât mai mici. Deocamdată nu știm care este amploarea fenomenului și avem nevoie de măsurători clare”, a spus Bocșe.
Calcan a invitat companiile românești să se alăture Parteneriatului pentru reducerea metanului în operațiunile petroliere și gaziere 2.0 (OGMP 2.0), programul emblematic al UNEP privind raportarea și atenuarea emisiilor de petrol și gaze.
OGMP 2.0 permite companiilor să direcționeze acțiunile de atenuare și să aloce capitalul în mod eficient. Acesta este singurul cadru internațional de raportare cuprinzător, bazat pe măsurători, pentru sectorul petrolului și gazelor naturale.
Un alt instrument elaborat de IMEO este programul MARS (Methane Alert and Response System), un program pilot lansat la COP 27, cu scopul de detecta și atribui emisiile fugitive de metan prin satelit, care apoi anunță entitatea responsabilă (companie sau guvern) pentru a stimula o reacție.
Prin programul IMEO, Națiunile Unite asigură cursuri de formare gratuite pentru autoritățile publice și reprezentanții companiilor de petrol și gaze în vederea înțelegerii contextului global și al emisiilor de metan. Schema încurajează implicarea voluntară a companiilor în vederea realizării unor măsurători cât mai precise.
Profesorul Thomas Roeckman de la Universitatea Utrecht, coordonatorul programului ROMEO (ROmanian Methane Emissions from Oil & gas), a realizat o serie de măsurători la infrastructură de gaze și petrol din sudul României și a arătat că la peste jumătate dintre locurile monitorizate sunt emisii de metan, iar cantitatea acestora este de până la cinci ori mai mare decât declară România.
„Mentalitatea trebuie să se schimbe de la cel care generează problema, la cel care o poate rezolva. Gazul pierdut prin scurgeri, aerisire sau ardere este de bună calitate, valorează bani și compania îl poate recupera și folosi”, a spus Roeckman.
Tomas Bredariol de la International Energy Agency a prezentat un alt instrument de umărire a emisiilor fugitive de metan: Methane Tracker- o bază de date interactivă cu estimările de emisii de metan pe țări și opțiunile acestora de reducere a lor.
„Operațiunile cu petrol și gaze sunt responsabile zilnic de emisii de metan. Trebuie să luăm urgent măsuri pentru că există multe tehnologii disponibile. Putem micșora trei sferturi din aceste emisii cu ajutorul tehnologiei și a echipamentelor de captare sau etanșare mai eficiente. 80% din investiții pot fi realizate cu costuri rezonabile. Costul total de implementare este aproximativ 100 de miliarde de dolari, pentru o industrie care are un venit de peste patru trilioane de dolari”, a spus Bredariol.
Un regulament ambițios pentru reducerea emisiilor de metan din sectorul energetic trebuie să presupună măsurători pentru eliminarea scurgerilor, interzicea ventilării și arderilor, standarde ridicate pentru sondele active, dar și verificarea sondelor abandonate.
Foto: wirestock/Freepik