Solutii

Studiind vegetația unei zone, putem spune multe despre trecut, dar și despre viitor

4
min
30/8/2020

Hărțile generate fac parte din Sistemul European de Informații despre Natură (EUNIS) cu scopul de a crea strategii eficiente europene și globale de biodiversitate.

Institutul Harry Butler a colaborat cu cercetători din întreaga lume pentru a dezvolta un nou instrument de informare despre deciziile de conservare a mediului din Europa. Aceștia cred că noua metodă de cercetare are un impact direct și imediat atât în știință cât și în practică. Identificarea precisă a diferitelor habitate este esențială pentru conservarea eficientă, pentru monitorizarea, planificarea și restaurarea acestora. Dacă știm ce este în mediul din jurul nostru, putem pune în aplicare planuri și reguli eficiente pentru a-l proteja și a gestiona mai bine resursele noastre naturale. Cu toate acestea, o suprafață terestră atât de întinsă ca Europa este dificil de clasificat în diferite habitate în mod precis și cuprinzător.

Profesorul Murdoch Ladislav Mucina împreună cu colegii din Europa a dezvoltat un sistem care vizează identificarea habitatelor bazate pe biodiversitatea lor. “Acesta a fost unul dintre visele pe care le-am avut atunci când am început Studiul European al Vegetației, în anii 90, să le arătăm oamenilor cum să identifice și să descrie vegetația care caracterizează diferite habitate terestre astfel încât să contribuie atât la eforturile regionale de conservare cât și la informarea despre politicile de gestionare a naturii din întreaga Uniune Europeană.” Noul sistem de expertiză pe care l-au dezvoltat cercetătorii identifică habitatele pe baza compoziției unice aspeciilor și a locației lor geografice. Hărțile generate fac parte din Sistemul European de Informații despre Natură (EUNIS) care adună la un loc date despre mediu în scopul de a oferi informații în crearea strategiilor europene și globale de biodiversitate.

Cercetările profesorului Mucina, publicate de curând în Applied Vegetation Science, au elaborat definiții formale pentru 199 de zone de habitate diferite, inclusiv 25 de coastă, 18 zone umede, 55 de pajiști, 43 de păduri și 12 habitate create de om. Echipa a folosit aceste definiții pentru a dezvolta un instrument de clasificare –EUNIS-ESY- care a fost în măsură să atribuie habitate pentru 1.125.121 de parcele de vegetație din toată Europa. Cercetarea se bazează pe lucrările sale anterioare pentru unificarea datelor colectate în fiecare țară și oferă un instrument pentru conservarea naturii în întreaga Uniune Europeană. Profesorul Mucina este cunoscut la nivel mondial ca fiind un expert în clasificarea vegetației și a habitatului și unul dintre “bunicii” Studiului European al Vegetației. “Europa are rădăcini foarte puternice în știința vegetației care furnizează datele bogate de care avem nevoie pentru a dezvolta acest nou sistem. Este, de asemenea, o parte a lumii foarte fragmentată și dens populată, ceea ce înseamnă că multe zone au fost modificate și noi habitate create de locuitorii locali,” declară profesorul.

Profesorul Mucina a mai precizat că este important pentru fiecare regiune să aibă un astfel de sistem și speră să aibă sprijinul guvernamental și al industriei pentru a-l aplica și în Australia de Vest. “Este un proiect de date extraordinar, dar unul esențial pentru conservarea eficientă. Și de aceea am venit în Australia de Vest – de asta avem nevoie – un sistem complet de clasificare a vegetației, harta vegetației și sistemul de habitat. Toate sunt elemente vitale ale managementului infrastructurii fiecărei țări.” Este pentru prima dată când habitatele au fost caracterizate din punct de vedere al compoziției și distribuției speciilor și prezintă date noi valoroase în planificarea, monitorizarea și evaluarea conservării. ”Putem spune multe despre trecut pe baza studierii vegetației unei zone. De asemenea, poate folosi și pentru a prezice ce se va întâmpla în viitor.”