Dar cum și de ce a apărut acest ambalaj atât de apreciat? Napoleon Bonaparte căuta o metodă eficientă de a conserva mâncarea pentru trupele lui. Astfel, el l-a angajat pe inginerul francez Philippe de Girard pentru a găsi un ambalaj eficient în care să fie păstrată hrana armatei franceze angajată în acea perioadă în războaiele napoleoniene. Philippe de Girard a continuat de fapt cercetările lui Nicolas Appert (1749-1841) (în imagine) cunoscut ca „părintele îmbutelierii”, care a experimentat mai multe sisteme de ambalare a mâncării și băuturii, căutând un mod eficient de păstrare a alimentelor, el având o fabrică de dulciuri în acea perioadă. Principalul material disponibil la acea dată era sticla, iar Appert patentează mai multe ambalaje pentru siropuri, gemuri, jeleuri printre care și un borcan închis ermetic pentru conservarea băuturilor.
Patentul pentru prima cutie metalică destinată păstrării alimentelor este consemnat pe 25 august 1810 și afost emis pe numele unui comerciant britanic, Peter Durand. Adevăratul autor este însă învăluit în mister. Durand mărturisește că ideea pentru cutia din metal, precursoarea dozei de azi, i-a fost dată de un prieten din Franța. Cercetările efectuate au demonstrat că prietenul care l-a inspirat pe Durand a fost însuși Philippe de Girard, alias Horace Hall, care nu putea în acea perioadă să-și patenteze invenția în Marea Britanie și care probabil se temuse să-i prezinte ideea lui Napoleon, de teama unui eșec. Durand și-a vândut invenția unor industriași britanici, Bryan Donkin și Jon Hall, care au construit prima fabrică de cutii metalice pentru alimente, producând din 1813 pentru armata britanică (în imagine, una din primele asemenea cutii, recondiționată).
În aceiași perioadă, sir Humphry Davy descoperea în 1807 un nou tip de metal pe care l-a numit „aluminum”. Acesta este metalul cel mai des întâlnit în scoarța terestră dar și cel mai dificil de extras din cauza faptului că se găsește amestecat cu alte elemente. Abia în 1886 a fost patentată o metodă eficientă de extragere și prelucrare a aluminiului. Invenția atrage atenția producătorilor de bere dar problemele întâmpinate întârzie implementarea noului sistem. Invenția lui Durand a dus la o explozie a comerțului cu alimente, cărora le-a sporit termenul de valabilitate și care au putut fi astfel transportate pe distanțe mai lungi. Cutia metalică a atras și atenția producătorilor de bere.
În 1901 se înființează compania American Can Company (ACC) care va avea un rol covârșitor în evoluția dozei, și care sesizează potențialul unei cutii destinate băuturilor.
În 1909 se consemnează prima comandă oficială pentru o cutie de bere. Specialiștii ACC se văd nevoiți să renunțe la comandă, neexistând încă tehnologia necesară pentru materializarea unui astfel de proiect. Însă, cum tot mai multe cereri veneau spre ei, aceștia dezvoltă un sistem fiabil de îmbuteliere a berii în cutii metalice.
Principala problemă însă o reprezenta rigiditatea unei cutii de bere care trebuia să reziste la o presiune mult mai mare decât cea destinată alimentelor și care era evaluată la 80-90 psi (presiune de pasteurizare) în comparație cu doar 25-30 psi în cazul alimentelor. Alt inconvenient era impregnarea metalului în gustul berii, care făcea ca sărurile să se precipite și berea să capete un gust metalic. Abia în 1934, după multe investiții și cercetări, specialiștii ACC au găsit o soluție care consta în îmbrăcarea metalului cu o folie plastifiată dintr-un material denumit „vynilite” sistem patentat în 1934 sub denumirea de „keglined”.
Prima cutie de aluminiu din SUA se consemnează în 1958 și era o bere hawayaneză, Prom Beer. Ceea ce a impulsionat cu adevărat evoluția dozei este sistemul rapid de deschidere ce nu necesită deschizător special și care a înclinat definitiv balanța în fața ambalajelor competitoare. Cum a apărut acest sistem? În 1960, din greșeală și dintr-o necesitate, sistemul ’’Pull tab”, fiind opera unui manager al unei mici fabrici de unelte din Ohio, Ermal Fraze, care era să facă o criză când, la un picnic, și-a uitat acasă desfăcătorul de cutii. Conform legendei, acesta a plecat acasă unde a muncit o noapte la un sistem facil de deschidere a dozei, astfel născându-se pull tab-ul de azi.
Noul sistem a fost un imens succes care a fost însoțit de instrucțiuni pe spatele cutiei. Vânzările explodează cu 233% în acel an, dar cel important moment se produce în 1969, când vânzările de bere la cutie le depășesc, pentru prima oară, pe cele de bere la sticlă. În 1935 apar primele cutii personalizate, cu imagini foto. În 1982, producătorul britanic introduce sistemul REPROTHERM prin care imaginea de pe cutie este printată după un tipar electronic.
Azi, dozele sunt prezente în toată lumea, în diferite forme și cantități, de la 135 ml până la 5 litri și sunt testate noi materiale care să le facă mai ușoare, mai fiabile și mai ecologice. Dozele de aluminiu sunt și cele mai ușor de reciclat și refolosibile astfel la infinit.