Gropile de gunoi reprezintă a treia cea mai mare sursă de emisii de metan din SUA, iar evaluarea acestora poate oferi oportunităţi de a lupta împotriva schimbărilor climatice la care contribuie acest gaz cu efect de seră.
„Abordarea acestor surse importante de metan şi atenuarea emisiilor persistente ale depozitelor de deşeuri constituie un important potenţial în vederea unor beneficii climatice”, a spus Dan Cusworth, om de ştiinţă în cadrul Carbon Mapper şi autor principal al studiului.
Studiul este cea mai complexă analiză de până acum a metanului generat de gropile de gunoi şi a fost condus de grupul de cercetare Carbon Mapper, alături de cercetători de la Laboratorul de Propulsie Jet (JPL) al NASA, Universitatea de Stat din Arizona, Universitatea Arizona, Scientific Aviation şi Agenţia guvernamentală pentru Protecţia Mediului (EPA).
Aproximativ 52% dintre gropile de gunoi prezentau surse punctuale observabile de emisii de metan, comparativ cu 0,2%-1% dintre siturile aşa-numite „super-emiţătoare” din sectorul petrolului şi gazelor, cea mai mare sursă de metan din SUA.
Super-emiţătorii reprezintă surse care emit în atmosferă cel puţin 100 de kilograme de metan pe oră, conform EPA.
În cazul gropilor de gunoi cu emisii mari, 60% au prezentat scurgeri de metan care au persistat de-a lungul mai multor luni sau chiar ani, în timp ce majoritatea scurgerilor din siturile cu super-emisii din sectorul petrolului şi gazelor au prezentat astfel de „evenimente de scurtă durată”, conform studiului, publicat joi în jurnalul ştiinţific Sciece, citat de Reuters.
Până în prezent, petrolul şi gazele au reprezentat ţinta principală a reglementărilor emergente şi a programelor voluntare în Statele Unite, Europa şi în alte regiuni.
Însă, pe măsură ce sunt lansate mai multe programe de observaţii aeriene şi satelitare, autorităţile de reglementare vor putea măsura, cuantifica şi acţiona asupra metanului din gropile de gunoi.
Până recent, companiile şi autorităţile de reglementare s-au bazat pe estimări realizate în funcţie de modele ale emisiilor de la gropile de gunoi, precum şi pe observaţii efectuate cu ajutorul detectoarelor portabile de metan, care ofereau o imagine mai puţin completă, potrivit studiului.
Sistemul de raportare a gazelor cu efect de seră al EPA a subestimat amploarea scurgerilor de metan din gropile de gunoi, au mai arătat cercetătorii. Observaţiile aeriene au demonstrat că ratele de emisii au fost de 1,4 ori mai mari faţă de estimările EPA.
În 2021, metanul a constituit 12% dintre emisiile de gaze cu efect de seră din SUA provenite din activităţile umane, conform EPA.
Foto: Freepik