Românii ar trebui să cumpere produse ecologice chiar dacă sunt mai scumpe decât cele obişnuite, a spus Dr. Ing. Ion Toncea, cercetător științific în cadrul Centrul Agroecologic de Cercetare, Inovare și Transfer Tehnologic - INCDA Fundulea, pentru Green News.

În ceea ce priveşte produsele alimentare ecologice, ele sunt superioare celorlalte produse, pentru că „sunt gustoase, au indici superiori de calitate şi nu conţin pesticide”, a adăugat președintele Asociației Române pentru Agricultură Durabilă şi al Federației Naționale de Agricultură Ecologică.

„Sunt cele mai controlate pe întreg lanţul de producţie, 'de la fermă la furculiţă'. Chiar dacă sunt mai scumpe decât produsele convenționale, merită să fie cumpărate și consumate pentru că sunt și medicamente naturale, iar medicamentele din farmacii sunt mult mai scumpe”, a spus el.

Cum ştim dacă mâncarea pe care o cumpărăm este „bio”

În cadrul Uniunii Europene, putem detecta alimentele ecologice cu ajutorul denumirilor şi simbolurilor de pe etichete şi ambalaje, a spus Toncea.  

Statele blocului comunitar folosesc, cu acelaşi înţeles, termenii „agricultură organică”, „agricultură biologică”, „agricultură ecologică”, „agricultură naturală”, potrivit regulamentului Consiliului Uniunii Europene 848/2018 şi regulamentului 889/2008 al Comisiei Europene.

Există şi mai multe simboluri care oferă consumatorilor încredere că produsele sunt ecologice: sigla comunitară europeană (o frunză albă pe fundal verde, formată din steagul Uniunii Europene), denumirea şi codul organismului de inspecţie şi certificare şi sigla naţională deţinută de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Durabile (MADR).

„Din păcate, sigla națională 'AE' se utilizează voluntar și ca atare lipsește, în special, la produsele agro-alimentare cu etichetă  'BIO' , deși 'AE' garantează că produsul, astfel etichetat, provine din agricultura ecologică din România şi este certificat de un organism de control”, a spus Toncea.

Conform MADR, agricultura ecologică este „potrivită metabolismului uman” şi presupune produse „autentice, curate și de foarte bună calitate, în deplină corelație cu concervarea și protecția mediului înconjurător”.

Mai poţi citi: Factorii care pun în pericol accesul la mâncare în Europa, dezvăluiţi într-un raport al Comisiei Europene

Producţia unor astfel de alimente interzice folosirea organismelor modificate genetic (OMG-uri) şi a derivatelor lor, precum şi a fertilizanţilor, pesticidelor de sinteză, stimulatorilor, regulatorilor de creştere, hormonilor şi antibioticelor. În plus, în timpul procesării lor nu este permisă utilizarea aditivilor alimentari, a substanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză, potrivit ministerului.

Cum pot afla clienţii dacă un produs chiar este ecologic? „Trebuie să solicite producătorilor și comercianților Certificatul de Conformitate emis de către Organismul de Inspecție și Certificare înscris pe etichetă sau ambalaj”, a spus Toncea.

„Cei care caută un produs ecologic agroalimentar trebuie să citească cu atenție toate informațiile de pe etichetă și ambalaj, inclusiv perioada de valabilitate a produsului și, dacă este cazul, să solicite buletine de analize”, a adăugat el.

Cum putem evita „greenwashing-ul” când cumpărăm un produs prezentat drept ecologic

Dincolo de industria alimentară, consumatorii sunt supuşi riscului general de a cădea victimele fenomenului de „greenwashing”.

„Greenwashing reprezintă companiile care dau o impresie falsă asupra impactului sau beneficiilor lor asupra mediului. Acesta poate fi la nivelul unui produs sau serviciu sau al întregii companii și poate avea diverse forme - de la prezentarea de informații incomplete sau înșelătoare până la afirmații care pur și simplu nu sunt adevărate”, a spus Vladimír Víšek, co-fondator al inițiativei No Greenwashing din Republica Cehă, pentru Green News.

Mai poţi citi: Olandezul care a pornit o afacere revoluţionară în România: Cum salvează planeta prin infrastructura ţării

„Deseori se crede că acest lucru este făcut intenţionat de către companie pentru a-și crește atractivitatea în rândul consumatorilor, dar de multe ori companiile fac greenwashing având intenţii bune, dar necunoscând impactul real pe care îl au”, a adăugat Víšek, care se ocupă de educarea companiilor cu privire la greenwashing.

În acelaşi timp, acesta crede că nu există produse cu adevărat durabile, ci doar produse mai mult sau mai puţin sustenabile, iar fiecare produs „are, în mod natural, impactul său”.

Víšek a recunoscut însă că este foarte dificil pentru consumatori să evalueze ce este greenwashing-ul. „În zilele noastre există sute de afirmații peste tot și practic este imposibil să poți verifica ce este adevărat și ce nu este. Ar trebui ca firmele să garanteze că afirmațiile de mediu pe care le fac sunt adevărate – pe baza unor lucruri precum evaluarea ciclului de viață (LCA) şi expertiza oamenilor de știință”, a spus el.

Acesta a spus că ne putem feri de afirmaţii false despre produsele ecologice cerând companiilor să fie mai transparente şi să ofere dovezi credibile pentru afirmaţiile lor, precum evaluarea ciclului de viaţă.

Cele şapte păcate ale greenwashing-ului

Totodată, cei care nu vor să fie victimele greenwashing-ului trebuie să cunoască „Cele şapte păcate ale greenwashing-ului”, a spus Víšek.

Potrivit Green Business Bureau, acestea sunt:

• păcatul „compromisului ascuns”, când o soluţie pare să rezolve o problemă de mediu, dar contribuie la o alta
• păcatul „lipsei de probe”, care se petrece prin afirmaţii de mediu care nu sunt susţinute de dovezi faptice sau de certificări din partea unor terţe părţi
• păcatul „vagului”, care se petrece atunci când sunt folosite cuvinte precum „verde”, „sustenabil” şi „eco”, fără explicaţii specifice care să justifice utilizarea lor
• păcatul „venerării etichetelor false”, care se întâmplă atunci când sunt create certificări sau etichete false pentru a induce în eroare consumatorii
• păcatul „irelevanţei”, care presupune produse şi servicii ce promovează o caracteristică evidentă de mediu care pur şi simplu nu contează
• păcatul „celui mai mic dintre două rele”, prin care sunt menţionate beneficiile de mediu ale unui produs sau serviciu care nu are, de fapt, beneficii pentru mediu
• păcatul „falsificării”, care presupune afirmaţii de mediu false, precum „o maşină diesel produce zero emisii de dioxid de carbon”

Sursa foto: Flickr/ Marco Verch Professional/ CC BY 2.0