Oamenii și-au amintit de canicula din 2003, care a provocat 15.000 de morți în Franța. Dar cel mai crunt val de căldură înregistrat vreodată în Franța, soldat cu peste 46.000 de morți, a fost cel din vara anului 1911.

În 1911, francezii din La Belle Epoque au avut parte de un val de căldură pe cât de mortal, pe atât de neobișnuit. Venit direct din Statele Unite, „cupola de foc” a lovit Europa, în special Olanda, Belgia și, mai ales, Franța.

Timp de 70 de zile, de la 4 iulie la 13 septembrie, Franța a fost efectiv sufocată. Cu temperaturi foarte ridicate, combinate cu un nivel ridicat al radiației solare și cu o absență totală a ploilor, canicula a pârjolit întreaga țară.

Citește și: ANALIZĂ De ce istoria nu se repetă și când vine vorba de climă?

După o relativă acalmie la sfârșitul lunii august, aceasta a revenit în septembrie și s-a oprit abia la mijlocul lunii.

„În 1911, locuitorii Franței au cunoscut mai mult de două luni de secetă extremă și temperaturi ridicate”, amintește Catherine Rollet, autoarea unei cărți dedicate analizării consecințelor acestui fenomen în plan demografic, medical, dar și politic. („La canicule de 1911 : observations démographiques et médicales et réactions politiques”).

Citește și: ANALIZĂ Soarele invizibil de pe acoperiș

În 1911, țara s-a confruntat cu un val de căldură, dar și cu o epidemie de „diaree verde” (scaune de culoare verde, din cauza unei infecții bacteriene - n.r.) care a făcut ravagii în rândul copiilor foarte mici, reamintește profesorul.

Valul de căldură a afectat rapid toate straturile societății. În total, 46.719 persoane au murit în această perioadă de căldură extremă, iar printre aceste victime se numără aproape 30.000 de bebeluși cu vârsta sub un an, un bilanț ce reprezintă jumătate din totalul copiilor care au murit în 1911, precizează Patrick Zylberman.

Sursa foto: PxHere