De aproape un an, guvernul chinez a interzis câteva obiecte din plastic, de unică folosință, în speranța de a reduce poluarea. Interdicția va fi implementată în toate orașele mari, până la sfârșitul anului, și la nivel național, până în 2025. Pentru a se adapta acestei schimbări, multe companii au investit în aparatură pentru producția de plastic biodegradabil.

Potrivit unui raport Greenpeace, 36 de companii din China au plănuit sau au construit facilități noi pentru plasticul biodegradabil, care au împreună o capacitate de 4.4 milioane de tone de astfel de plastic, de șapte ori mai mult decât în 2019. Analiza arată că, în total, va fi nevoie de 22 de milioane de tone de plastic biodegradabil în următorii cinci ani pentru a înlocui plasticul de unică folosință care a fost înlocuit în China. Cererea globală va crește până la 550.000 de milioane de tone până în 2023.

Raportul Greenpeace arată însă că aceste statistici ridică și câteva probleme esențiale. În primul rând, de unde provin culturile folosite pentru plasticul biodegradabil. Acesta este obținut din produse precum porumb, cartofi și trestie de zahăr. Cererea creșterii pentru acestea ar putea duce la despăduriri, ar putea crea concurență în cadrul lanțurilor de aprovizionare cu alimente, ar putea pune presiune pe alimentarea cu apă (foametea ar putea fi înrăutățită în țările în curs de dezvoltare).

A doua problemă o reprezintă riscul pentru sănătate a aditivilor și chimicalelor folosite în procesul de fabricație. Un studiu recent, care a analizat produse din plastic biodegradabil pe piața din Europa, a descoperit că 80% dintre produsele testate conțineau peste 1.000 de chimicale, în timp ce 67% din produse aveau substanțe chimice periculoase.

Iar una dintre cele mai mari probleme este eliminarea definitivă și în siguranță a acestor produse, din moment ce ele ar trebui să înlocuiască plasticul care poluează mediul. Însă multe dintre aceste produse nu au informații legate de componente și nici standarde de etichetare.

O statistică din 2019 arăta că numai șapte din 21 de țări europene au destule facilități de compostare pentru a gestiona deșeurile organice generate de populație. Aceste unități sunt chiar și mai rare în Statele Unite și în China, reprezentând doar 3% și 4% din întreaga capacitate de eliminare a deșeurilor.