“Taxa de 0,8 euro/kg pe ambalaje din plastic nereciclate a apărut în contextul în care în Uniunea Europeană sunt cantități mari de deșeuri care nu ajung să fie valorificate”, a deschis discuția Alexandru Laibăr, Directorul Executiv al Coaliției pentru Economie Circulară. Sumele urmează să fie plătite anual din bugetele naționale. La nivelul UE, taxa este impusă direct țărilor – și nu poluatorilor – iar fiecare guvern stabilește modul în care colectează și gestionează banii. Spre exemplu, în Finlanda, sunt reglementări care prevăd taxarea ambalajelor neregenerabile, în Spania se taxează materialul nereutilizabil, în Slovenia se taxează materialele compozite și plasticul, iar în Lituania plasticul compozit.
Ținta Uniunii Europene este mărirea ambalajelor nereciclabile la un cost destul de mare, astfel încât companiile să fie nevoite în timp să folosească ambalaje considerate ecologice.
Mircea Fechet, Ministrul Mediului a spus că Ministerul Mediului din România nu poate plăti această taxă care va ajunge la Uniunea Europeană, așa cum face guvernul din Germania, spre exemplu. “Germania are un grad de colectare de 96% la ambalajele de băuturi, spre exemplu, dar plasticul la ei este folosit doar când este nevoie. Rar vezi apă sau bere la sticle de plastic. Calculele spun că România va plăti undeva între 100 și 300 de milioane de euro, iar toată lumea se întreabă cine va plăti acești bani. Depinde de oficialități și de operatorii din industrie. La gropile de gunoi sunt cantități uriașe de plastic nereciclat, spre exemplu. Din cele 6 miliarde de sticle de plastic folosite anual în țara noastră foarte puține ajung să fie reciclate. Presiunea pe bugetul național este imensă acum, în perioada Covid, și de aceea ministerul nu poate suporta această taxă. Vor trebui luate decizii radicale pentru că avem ținte ambițioase. Legea privind sistemul garanție-depozit este un prim pas, ea fiind pusă în dezbatere publică pe site-ul ministerului. Penalitățile pentru cei ce nu-și fac treaba pot merge până la 300 de milioane de lei!”
Rămâne întrebarea: cine plătește taxa de 0,8/kg din deșeuri din ambalaje din plastic nereciclate?
Tănase Stamule, consilierul Prim-Ministrului Ludovic Orban, și-a arătat disponibilitatea de a căuta soluții împreună cu toți cei implicați în industrie, pentru ca nimeni să nu fie nedreptățit. “Nu există să nu plătim această taxă! Până acum a fost mai ieftin să aruncăm decât să folosim, dar acum devine invers. Este momentul să putem dezvolta industria pe orizontală li să reciclăm mai mult. Problema cronică pe care o avem este aceea a deșeurilor nereciclabile.”
Constantin Damov, președintele pentru Coaliția Circulară, a scos în evidență faptul că exercițiul de circularitate are verigi slabe care se pot rupe, astfel încât orice implementare a unei legi trebuie făcută după discuții cu cei implicați în proces. “Pentru lipsa de performanță într-un domeniu nu trebuie să răspundă numai producătorii! Spre exemplu, colectarea pe două fracții - umedă și uscată - care se face acum în cele mai multe locuri, nu va ajuta la creșterea cantităților de plastic colectate. Apoi ar trebui să aflăm: avem destui reciclatori pentru plastic sau nu?” Tot el a menționat că politica de taxare este foarte importantă pentru că poate crea un dezechilibru grav pe piață și duce la o concurență neloială. “Spre exemplu, dacă vom taxa numai producătorii europeni, vor veni alți exportatori din țări cum ar fi Turcia, care nu trebuie să plătească aceste taxe. Concurența este mare și între plasticul virgin și cel reciclat, iar unii producători nu vor să folosească plastic reciclat spunând: lăsați, o să luam granule în 2030!”
Mirona Daia – director Politici Industriale şi Competitivitate, a spus că cei din industrie nu sunt singurii care să își asume responsabilitatea taxei, pentru că ar fi mult prea împovărați, iar responsabilitățile trebuie împărțite, în timp ce Liviu Rogojinaru, Secretar de Stat la Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, a subliniat că ministerul pe care îl reprezintă e un aliat al celor care activează în industria reciclării și că așteaptă și de la aceștia o analiză clară a situației pentru a vedea care sunt pașii următori.
Nelu-Cristian Moldovan, Packaging Waste Coordinator at Coca-Cola Hellenic Bottling Company România a fost de părere că dacă taxa va fi pasată către industrie, aceasta nu trebuie să fie discriminatorie. “Toți facem eforturi să reciclăm, dar trebuie să se ajungă la un mecanism favorabil în care plasticul reciclat să fie exclus de la plata acestei taxe! În plus, trebuie spus că sunt țări care nu au performanțele Germaniei, cum ar fi Slovenia și Austria, dar ale căror guverne și-au asumat plata acestor taxe.”
Cristian Lazăr, Managing Partner la GreenPoint Management, a pus problema și din alt punct de vedere: “nu știm încă în ce mod va fi implementată taxa de către minister, dar ea sigur trebuie coroborată cu o creștere a taxei de depozitare a deșeurilor în amestec, pentru că nu ar trebui să pună presiune pe sistem. Sunt deja reciclatori care și-au închis porțile pentru că din punct de vedere economic nu erau rentabili. Apreciem că sistemul garanție-depozit poate rezolva până la 20% din problema plasticului, dar trebuie să regândim fluxul municipal de deșeuri care nu funcționează acum la parametri la care a fost proiectat.”
Participanții au convenit că un pas important pe care îl pot face companiile ar fi să pună accent pe un eco design și pe folosirea de materiale care să poată fi reciclate la un cost decent, pentru că reciclarea trebuie să fie eficientă economic și sustenabilă. Mircea Ilie, reprezentantul Ikea România, spus că deși cunoscutul retailer este un jucător mic pe piața ambalajelor din plastic, folosind în special ambalaje de carton, compania își propune ca până în anul 2030 să devină una complet circulară, iar focusul pe materiile prime reciclabile să fie din ce în ce mai mare.
A fost doar prima sesiune a webinarului "Taxa de 0,8 euro/kg de deșeuri de ambalaje din plastic nereciclate - impact și posibilități de implementare ", dar vor urma și altele, la fel de interesante. Interesul nostru comun este până la urmă să trăim într-o țară mai puțin poluată, iar asta se poate face numai prin sustenabilitate și prin unirea tuturor forțelor decizionale din domeniu, ceea ce s-a întâmplat și astăzi la webinar. Creșterea cantităților de materiale care pot fi reciclate este o condiție esențială pentru a ne schimba viața în bine.