Ideea acestui articol realizat de Radu Ungureanu pentru site-ul Medium.com a apărut în urmă cu câteva luni, când a întâlnit pe Twitter pentru prima oară hashtagul #followbackclimate.

"Din punctul meu de vedere, majoritatea comunicării despre climă are loc în limba engleză, iar platforma cea mai potrivită pentru astfel de discuții este Twitter.

Acolo există un întreg univers al oamenilor preocupați de problemele mediului, iar acest hashtag are rolul de a-i ajuta să se descopere și să se conecteze. Din păcate, în România, suntem mai limitați.

Activiștii în limba română sunt mult mai puțini, iar platforma principală, Facebook, nu este la fel de ofertantă. Totuși, chiar și așa, eu cred că putem să trecem comunitatea climatică la un alt nivel.

Diversitatea mișcării climatice din România

Mi s-a spus uneori că sunt încăpățânat și refuz să accept alte argumente. Este ușor amuzant, deoarece ultimul an pentru mine a fost exact asta, o răzgândire în fața argumentelor.

E drept că argumentele respective, la un studiu adânc și amănunțit, s-au dovedit solide și copleșitoare. Cum am mai spus-o, până anul trecut duceam o viață naivă, fără grija mediului, ca majoritatea românilor, dar ziua cu 50 de grade în Canada, o țară rece în mintea mea, m-a determinat să studiez în detaliu problema, iar apoi, realizând că nu toată lumea are timpul și pasiunea mea pentru a studia aceste lucruri, am decis să fac acest blog, pentru a grăbi conștientizarea urgenței climatice în România.

În ce privește comunitatea climatică de la noi, am plecat de la zero. Dar am descoperit, rând pe rând, cu mare bucurie, că erau deja oameni frumoși activi în domeniu.

Si cum problema ecologică este una enormă, cu multe fețe, și cu multe abordări posibile, și abordările lor sunt diferite, ceea ce este bine, pentru că avem nevoie de cât mai multe voci și fiecare își poate aduce aportul său.

Îi menționez pe câțiva dintre cei pe care i-am întâlnit până acum, cerându-mi scuze celor cu care s-a întâmplat să nu mă intersectez încă sau pe care pe moment i-am uitat.

Bogdan Gioară si Ana-Maria Pălăduș de la Reper 21 fac o treabă frumoasă prin programul lor Orașe reziliente, în care lucrează cu comunitățile urbane mici pentru a le pregăti de schimbările climatice.

Lavinia Andrei de la Terra Mileniul III organizează dezbaterile Serile Climei la care, deși încă n-am reușit să particip live, vă recomand să vă uitați. Ele pot fi găsite înregistrate pe pagina lor de Facebook și au avantajul că sunt în limba română, pentru cei care găsesc dificilă urmărirea prezentărilor climatice în engleză, plus că au de fiecare dată invitați interesanți.

Tot în română și tot cu invitați interesanți este emisiunea de la Radio Romania Cultural a lui Dan Vasiliu de la Green365. Dacă preferați un podcast în locul unei dezbateri video, la el pe site găsiți înregistrarea emisiunilor.

Pe partea informativă merită urmăriți Green News care fac o treabă foarte bună în a aduce în limba română avalanșa de știri despre mediu, în același timp acoperind și problemele ecologice din România. Iar pentru cine este interesat de evenimentele climatice de la noi, recomand Severe Weather Alert România.

Alții care îmi vin în minte acum sunt Fridays for future Romania, Save Soil Romania, Mai Mult Verde (și programul lor Cu apele curate), Împădurim România, Eco Provocarea, refe Project, România Ecologică, Green Report, Harta Reciclării, Pădurile din România, Info Clima, Revista Ecologic, Act for Tomorrow, Declic, Tinerii Verzi, Viitor Durabil, și, desigur, Greenpeace și WWF.

La asta se adaugă mulți oameni care postează constant despre mediu pe paginile lor personale. Suntem, cum se vede, din ce în ce mai mulți.

Dar clima nu este doar despre climă

Pe lângă înțelegerea științei din spatele problemei climatice și descoperirea activiștilor de mediu din lume și de la noi, o altă componentă importantă a călătoriei mele a fost să înțeleg cum mișcarea climatică se suprapune cu alte mișcări din societate. Două îmi vin în minte în mod special.

În primul rând mișcarea vegană. Din experiența mea, majoritatea activiștilor vegani sunt în primul rând împotriva violenței asupra animalelor și pentru respectarea dreptului lor la o viața decentă.

Poate unii dintre ei nu-și dau seama încă, dar asta îi face în mod obligatoriu și activiști de mediu. Dincolo de crimele din abatoare, fauna mondială este într-o descreștere severă a populației din cauza activităților umane, de la defrișări până la poluare.

Poate că uciderile nu sunt făcute direct de mâna omului și nu dau dovadă de aceeași barbarie, dar rezultatul este acelasi, o violare a drepturilor unor ființe vii la o existență decentă și punerea vieții lor în pericol.

Simetric, poate nu toți activiștii de mediu sunt și vegani, dar, dacă ar înțelege corect problema climatică, ar trebui să fie vegani și să susțină veganismul. Cum am mai scris si voi mai scrie, la nivel individual, renunțarea la produsele animale este cel mai rapid și eficient mod de a avea un impact pozitiv în reducerea gazelor de seră (concurat doar de decizia de a nu mai zbura).

A doua mișcare este cea a justiției sociale. Problema de mediu este una profund injustă social. În general, cu cât avem mai mulți bani, cu atât avem o amprentă de carbon mai mare, dar, în mod nedrept, și posibilitatea de a ne feri de consecințele cauzate de amprenta noastră de carbon.

Cui îi pasă de justiția socială va identifica imediat acest mecanism ca una dintre principalele forme de colonialism încă existente și împotriva căreia trebuie luptat. Iar cine dorește o climă stabilă, nu poate sa nu observe că cei care suferă primii au nevoie de voci care să li se alăture pentru a li se acorda atenția necesară, atât lor, cât și problemei climatice.

De aceea, cred eu, comunitatea climatică din Romania trebuie să atragă și activiștii din aceste două zone și, la rândul ei, să participe și la lupta lor.

De cine avem nevoie lângă noi

Deși tot mai numeroasă, mișcarea conține deocamdată mai mult cetățeni de rând și mici ONG-uri. Din păcate, interesul în mediile cu adevărat importante este frustrant de mic.

În primul rând, mediul academic. Căutând, am găsit unele informații, însă foarte puține față de ce cred eu că ar trebui să fie. SNSPA are un proiect Angajament pentru climă, precum și un masterat de studii de mediu.

Iar la ASE tocmai s-a anunțat primul program de masterat de economie circulară din România. Probabil mai sunt și altele. În orice caz, dacă există asemenea programe, există și oameni în spatele lor, profesori conștienți de subiect și dornici să facă ceva.

În vest, astfel de profesori au o personalitate publică, sunt un punct de referință pentru activiștii din domeniu, și oferă o legitimitate în plus mișcării. Nu știu cum, dar cred că trebuie să-i convingem că au pentru cine să iasă în față, și să îi încurajăm să o facă.

De asemenea, unde sunt meteorologii și climatologii din România? Este nevoie și de ei. Am ascultat-o de câteva ori la televizor și la radio pe doamna Roxana Bojariu.

Lăsând la o parte că aș prefera să fie ceva mai clară legat de dimensiunea pericolului (cam cum face doamna Katharine Hayhoe în America), mă bucur că avem pe cineva din domeniu care are cât de cât o vizibilitate. Dar unde sunt ceilalți? Climatologii, meteorologii și cercetătorii ar trebui sa fie oameni importanți în conversațiile publice despre climă.

Apoi, desigur, avem nevoie de politicieni. In afara de Octavian Berceanu, nu mă pot gândi la niciun politician român care să pară ca înțelege cu adevărat problema climatică.

Ei par sa fie blocați în vechea paradigmă a protecției mediului, în care însemna să nu arunci gunoaie în ape și să nu tai (prea mult) pădurile, neînțelegând că totul s-a mutat la alt nivel.

Solurile se deșertifică, gazele de seră trebuie reduse urgent, iar planeta are nevoie de cât de multe reîmpăduriri posibil. Nu îmi e clar cum, dar mișcarea climatică trebuie să crească suficient de mare încât să ajungă la urechile tuturor politicienilor, iar unii dintre ei să i se alăture.

Mai este și media. Sunt, ici colo, emisiuni despre mediu, cum ar fi Planeta ești tu de la Digi24. Tot de la Digi, Adrian Cojocaru este activ la Nature Talks, care îmi plac foarte mult.

Starea Nației are pe YouTube o secțiune Starea Planetei. Am apreciat mult și poziția aceasta luată de Moise Guran. Dacă e sa fiu onest, nu am timp să le urmăresc cum ar trebui, însă din puținul pe care îl văd, constat că e, cu câteva excepții, un subiect marginalizat și neglijat.

Simt acut lipsa conștientizării problemei climatice în presa din România. O problemă ce pune în pericol existența umanității secolul acesta ar trebui să fie un subiect principal în fiecare zi. Trebuie să ajungem și la ei.

Și nu în ultimul rând, celebritățile. În lumea largă, Leonardo di Caprio e vârf de lance în lupta împotriva schimbărilor climatice. Discursul său când a luat Oscarul a fost despre ele. Actorii și cântăreții noștri de ce lipsesc din conversație?

În Anglia, fostul fotbalist Gary Lineker nu doar că este o voce în problema climatica, dar știe să nu își dea cu părerea, ci să citeze întotdeauna surse științifice. Sportivii noștri unde sunt?

Nu spun lucrurile acestea ca să îi acuz pe politicieni, jurnaliști sau actori. Problema este în interiorul mișcării. Nu a ajuns suficient de mare încât să aducă informațiile corecte la urechile acestor oameni, și, mai ales, nu le-a oferit o platformă solidă căreia să i se poată alătura. Eu cred că mulți dintre ei sunt conștienți de problemă și o iau în serios, dar nu ar vrea să se expună public singuri cu aceste idei (pentru că mișcarea climatică în România e atât de timidă încât s-ar simți singuri).

Un nou hashtag. #miscareaclimatica

Unul din marile pericole ale climei este că are aceste tipping points, puncte critice după care situația se schimbă radical (am scris într-un articol precedent despre unul dintre ele, Blue Ocean Event).

Asistăm la o cursa. Va reuși societatea să se schimbe suficient de repede pentru a preveni colapsul climatic? Iar în cursa aceasta, și societatea are punctele ei critice. În România, cred că unul dintre ele este coagularea mișcării climatice.

A venit vremea să nu mai fim voci izolate, fiecare ducând mica ei luptă, ci să realizăm că suntem mai mulți, să colaborăm, sa ne coordonăm, și să creștem împreună. Doar astfel vom putea atrage lângă noi nu doar categoriile enumerate mai sus, dar și tot mai mulți oameni.

În acest sens, sugerez adoptarea unui nou hashtag, #miscareaclimatica. Oricine dorește să facă parte din acest fenomen ca activist să înceapă să-l folosească (cumpătat, fără a-l acapara total), așa încât să ne găsim ușor între noi. Iar oricine dorește sa facă parte ca susținător să știe că așa îi poate găsi pe toți sub o singură umbrelă.

În final, încă un gând important. Nimeni nu trebuie sa rămână pe dinafară. În mișcarea climatică avem nevoie de toată lumea. Toate categoriile sociale. Toate religiile. Toate partidele. Toate vârstele.

Realitatea climatică este una ușor de explicat în esența ei și care ne privește pe toți: Dacă nu luăm măsurile necesare pentru a opri încălzirea globală, șansele tuturor la o viață bună vor scădea an de an din ce în ce mai mult.

Dacă vrem o viață bună pentru noi și pentru copiii noștri, trebuie să ne pese de climă. Altă șansă nu este. Haide alături de noi în #miscareaclimatica.

Sursa foto: Pexels