Vânătoarea de balene a împins multe specii aproape de dispariție, chiar și în apele îndepărtate precum Polul Sud și Nord. Peste 1,3 milioane de balene au fost ucise în doar 70 de ani numai în jurul Antarcticii.
Vânătoarea comercială de balene a fost interzisă în 1986 în temeiul moratoriului Comisiei internaționale pentru vânătoarea de balene (IWC). Însă mai multe state, printre care Islanda, Norvegia și Japonia au continuat să vâneze balene.
Însă, după 40 de ani de la interzicerea vânătorii de balene în unele zone, oamenii de știință observă semne că unele dintre cele mai vizate specii se recuperează. Într-un studiu recent, cercetătorii au raportat că balenele albastre se înmulțesc în apele care înconjoară insula subantarctică Georgia de Sud, după ce au numărat 41 de exemplare noi, observate în ultimii nouă ani.
La începutul secolului al XX-lea, atunci când vânătoarea de balene a atins apogeul, în Georgia de Sud erau ucise în jur de 3.000 de balene albastre în fiecare an. Apele care înconjoară insula sunt bogate în krill (bancuri de crustacee mici pe care îl consumă balenele), iar oamenii de știință cred că întoarcerea lor anunță o redescoperire a acestei zone de către noile generații.
Odată cu dispariția fenomenului vânătorii de balene, mările polare sunt repopulate. Habitatele sunt relativ curate și, pentru moment, bogate în resurse. Semne similare de recuperare au fost observate privind balenele cu cocoașă din jurul vestului Peninsulei Antarctice. Însă, în următoarele decenii, balenele de la poli se vor confrunta cu mai multe surse noi de stres, de la încălzirea apelor – care va afecta hrana - și până la poluare. Subțierea calotelor polare și perioadele mai lungi fără gheață din timpul verii, fac mai facil accesul la Oceanul Arctic și la cel din jurul Antarcticii, traficul maritim este în creștere, iar balenele sunt vulnerabile atât la zgomotul acestora, dar și la riscul de coliziune.
Dar nu toate speciile de balene vânate odată par să se recupereze, cașaloții din emisfera sudică și balenele cenușii de la vest de Insula Sakhalin fiind exemple notabile de specii aflate în continuare în pericol.
„Ca oameni de știință, mai avem multe de învățat. Dar știm suficient pentru a înțelege că este necesară o viziune largă asupra nevoilor și vulnerabilităților acestor frumoase creaturi pentru a le asiguraun viitor”, a declarat Lauren McWhinnie, profesor asistent în geografie marină la Universitatea Heriot-Watt.