Life Style

REPORTAJ Parcul Cișmigiu, amenajat de peisagistul grădinilor imperiale de la Viena, abandonat de autorități 

7
min
15/6/2022

Sticle de plastic, ambalaje și resturi de alimente au fost aruncate în lacul în care odinioară se plimbau lebedele și rațele sălbatice

Parcul Cișmigiu, monument istoric și unul din simbolurile Bucureștiului, a fost lăsat în paragină în ultimii ani de Primăria Municipiului București.

Sticle de plastic, ambalaje și resturi de alimente au fost aruncate în lacul în care odinioară se plimbau lebedele și rațele sălbatice. Imaginea dezolantă este completată de aleile pline de cratere și grădinile abandonate. 

Parcul Cișmigiu, amenajat de directorul grădinilor imperiale

Istoria parcului Cișmigiu începe în anul 1779, atunci când pe locul actualului parc se afla o baltă numită în folclorul urban „lacul lui Dura Neguțătorul”. În acel an, domnitorul Alexandru Ipsilanti a poruncit să se construiască două cișmele în București. Prima cișmea a fost construită lângă baltă, în apropierea străzii Știrbei Vodă.

Și tot acolo și-a ridicat o reședință Dumitru Siulgi-basa, șeful lucărilor peste cișmele. Cu timpul balta avea să se numească „lacul Cișmegiului”. 50 de ani mai târziu, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea lacului și transformarea acestuia într-o grădină publică. 

Citește și: ANALIZĂ Cum reducem CO2 din atmosferă - păduri, turbării, mangrove și inventivitatea umană 

Apoi domnitorul Gheorghe Bibescu a decis în anul 1847 să îl cheme pe grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al grădinilor imperiale de la Viena, căruia i-a dat misiunea să amenajeze grădina după modelul vienez. Lucrările de înfrumusețarea au fost finalizate în anul 1854. 

Lacul lebedelor, o ruină

În zilele noastre, după 168 de ani de la inaugurare, Parcul Cișmigiu a fost lăsat în paragină de Primăria Municipiului București, proprietarul grădinii. La intrarea în parc, dinspre strada Știrbei Vodă, ambalajele de plastic zac aruncate printre plante și copacii.

Câțiva metri mai jos, lacul care adăpostea lebedele și rațele sălbatice este plin de gunoaie. Gardul care împrejmuia lacul a fost tăiat în grabă, motiv pentru care stâlpii de metal au fost lăsați în pământ.

Aceștia au nevoie de cel puțin 500 de ani pentru a se descompune natural în pământ, deși Primăria Capitalei avea posibilitatea să îi scoată și să recicleze fierul. La câțiva pași distanță se află resturile unui copac ros de intemperiile vremii acoperit de verdeață. 

Citește și: Energia geotermală - poluare redusă şi costuri mai mici la încălzire. România are resursele, dar nu sunt exploatate

Pe insula artificială din mijlocul lacului se află o fostă fântână arteziană spartă în câteva locuri, plină de fisuri, de care autoritățile au uitat. O imagine tristă în contextul în care fântâna a fost construită sub îndrumarea celebrului peisagist vienez.

Mai mult, administrația condusă de primarul Nicușor Dan nici măcar nu a încercat să curețe lacul pe care odinioară se plimbau agale lebedele. 

„Nu călcați iarba”

Aleile parcului arată la fel ca drumurile naționale din România. Pline de fisuri și gropi, cu borduri distruse. În timp ce pământul din jurul acestora s-a uscat pe suprafețe mari. Ca o ironie a sorții, pe o bucată de pământ uscat, în fața unui chioșc, tronează două lăzi de plastic folosite pentru sticlele de bere.

Pe ele au fost lipite două cartooane cu mesajul „NU CĂLCAȚI IARBA”. Iarbă care a devenit un lux pentru Parcul Cișmigiu, aflat pe lista monumetelor istorice din București. Chiar și gardul viu din jurul unui pâlc de trandafiri a început să se usuce din cauza toaletării făcute anapoda. 

Drumul spre inima parcului trece pe lângă locul de joacă pentru copii. Dar și aici echipamentele de joacă sunt rupte, pe alocuri mai lipsește câte un leagăn. Culmea un arc folosit pe post de scaun este legat cu bandă de delimitare de un arbore secular. 

Imaginea dezastrului este completată de celelebrul foișor din mijlocul Parcului Cișmigiu. Printre găinațul toxic lăsat de porumbei și-a făcut loc un artist care încerca să anime atmosfera eșecului administrației locale cu o melodie cântată la vioară.