Şi asta, deşi aceste state consumă aproape de trei ori mai puţin plastic pe cap de locuitor decât cele cu venituri mari.

De aceea, organizaţia internaţională de mediu a solicitat statelor ONU să includă mai multe aspecte într-un nou tratat privind plasticul. Săptămâna aceasta (13-19 noiembrie), statele membre ONU se reunesc în Nairobi, Kenya, pentru a treia dintre cele cinci întâlniri de negociere a tratatului.

Costuri mari pentru ţările cu venituri mici

Raportul estimează că, în total, costurile pentru durata de viaţă a doar un kilogram de plastic sunt de opt ori mai mari în ţările cu venituri mici şi medii decât în cele cu venituri mari. Luate separat, ţările cu venituri mici au costuri de 10 ori mai mari decât cele cu venituri mari.

În absența unor reglementări și standarde globale, comunitățile din țările cu venituri mici și medii sunt expuse efectelor ascunse și cele mai dăunătoare ale producției de plastic și poluării cu acest material. Printre efecte se numără poluarea aerului, riscul crescut de inundații, răspândirea bolilor infecțioase, amenințări pentru mijloacele de trai ale oamenilor și condiții de muncă nesigure.

Ţările cu venituri mici și medii se confruntă, de asemenea, cu niveluri disproporționate de impact asupra mediului și impact socio-economic asociate cu producția de plastic, inclusiv poluarea aerului, condițiile precare de muncă și amenințările generate de scurgeri de materiale. Un procent șocant de 93% din toate decesele legate de producția globală de plastic au loc în țările cu venituri mici și medii.

Potrivit Băncii Mondiale, România este considerată o ţară cu venituri mari.

Alice Ruhweza, directorul senior pentru politici, influență și implicare al WWF International, a subliniat nevoia foarte mare de a revizui imediat sistemul actual al plasticului.

„Sistemul nostru de a lua, fabrica, şi arunca plastic este proiectat în aşa fel încât afectează în mod nedrept țările cele mai vulnerabile și dezavantajate ale planetei noastre. În loc să rezolve criza poluării cu plastic din lume în cel mai eficient mod, sistemul transferă cea mai mare parte a costurilor către cei mai puțin echipați pentru a le gestiona, fără a pune responsabilitatea pe umerii celor care produc și folosesc produsele în primul rând”, a spus Ruhweza.

Inechități structurale în lanțul valoric global al plasticului

Raportul identifică trei inechități structurale cheie care alimentează sistemul actual de plastic și conduc la inegalitate:

1. Lipsa oportunităților de influență: țările cu venituri mici și medii au o influență minimă asupra producției și proiectării produselor din plastic, în ciuda faptului că există aşteptări ca acestea să le gestioneze la sfârșitul ciclului de viață.

2. Capacitate limitată: producția rapidă și tot mai mare de plastic, în special de articole de unică folosință, depășește resursele disponibile pentru gestionarea deșeurilor în țările cu venituri mici și medii.

3. Lipsa de responsabilitate: Sistemul actual nu are niciun mecanism prin care țările și companiile să răspundă pentru acțiunile lor şi nici pentru lipsa lor de acţiune în ceea ce privește poluarea cu plastic și impactul acesteia asupra sănătății noastre, a mediului și a economiei.

Necesitatea unui tratat global echitabil și robust

Raportul WWF subliniază importanța stabilirii și implementării unui tratat global privind poluarea cu plastic, cu reguli obligatorii la nivel mondial.

Potrivit documentului, tratatul trebuie să interzică imediat toate produsele din plastic de unică folosinţă care prezintă riscuri ridicate şi care pot fi evitate, pentru a reduce semnificativ cantitatea cantitatea de plastic care este produsă.

În plus, aceste reguli ar putea reglementa produsele din plastic cu risc ridicat, polimerii și substanțele chimice, reducând sarcina asupra țărilor cu resurse limitate pentru gestionarea deșeurilor de plastic.

În plus, un set de reguli globale de proiectare a produselor ar putea oferi asigurarea că toate produsele din plastic sunt concepute pentru reutilizare și reciclare, indiferent de țara de origine.

Evitarea capcanelor inacțiunii

Eirik Lindebjerg, responsabilul politicii în materie de plastic al WWF International, a avertizat că atunci când este stabilit un tratat în acest sens, acesta nu trebuie să se bazeze pe acţiuni la nivel naţional, ci trebuie să fie gândit la nivel global.

„Multe dintre opțiunile incluse în prima schiță a tratatului (n.r. care se discută în această săptămână de statele ONU) au un limbaj foarte slab și obligații vagi, ceea ce va tenta guvernele să revină la vechile obiceiuri proaste de a se baza pe acțiuni naționale sau voluntare, în loc să creeze reglementări comune. Dar raportul nostru a arătat că a ne baza pe deciziile guvernamentale individuale are ca rezultat un sistem inechitabil în care poverile sunt distribuite inegal şi suportate de cei mai puțin pregătiți pentru a le remedia”, a spus Lindebjerg.

O rundă importantă de negocieri ONU are loc săptămâna aceasta

WWF a solicitat tuturor statelor ONU să convină asupra unui tratat privind plasticul care să includă:

• Interzicerea și eliminarea treptată a produselor din plastic, polimeri și substanțe chimice cu risc ridicat și care pot fi evitate.

• Reducerea și reglementarea produselor din plastic cu risc ridicat, polimerilor și substanțelor chimice de interes.

• Cerințe globale pentru proiectarea produselor și sisteme care pot asigura o economie circulară sigură și netoxică, care acordă prioritate reutilizării și îmbunătățirii reciclării.

• Măsuri solide pentru sprijinirea implementării eficiente, care include sprijin financiar suficient și alinierea fluxurilor financiare publice și private, în special pentru țările cu venituri mici și medii.

Foto: Freepik