Lupii roșii au cutreierat toată emisfera nordică în timpul erelor glaciare, dar acum au supraviețuit mai puțin de 2000 de exemplare în Asia de Sud.

Cu toții am auzit de lupi cenușii și vulpi roșii, dar puțini dintre noi au auzit vreodată de lupi roșii, care de fapt arată ca o încrucișare între cei doi (cu urechi mai mari și fălci mai mici decât lupii cenușii).

Lupii roșii aveau un habitat extins în trecut, ocupând jumătatea de nord a planetei, în timpul ultimei epoci glaciare. După retragerea glaciară (acum aproximativ 12.000 de ani) marea majoritate a exemplarelor care au supraviețuit au rămas doar în Asia, deși unii au supraviețuit în Rusia până în anii 1800.

Astăzi, doar aproximativ 950-2200 de lupi roșii rămân în Asia de Sud. Câteva zeci de animale cunoscute sub numele de „lupi roșii” rămân, de asemenea, în Munții Apalaș din Carolina de Nord, dar nu este clar dacă sunt rude. Lupii roșii nord-americani au existat cândva pe toată coasta de est, din Canada până în Mexic, conform Return to now.

Lupii roșii (cunoscuți și sub denumirea de dholes, lupi de munte, câini sălbatici indieni și câini care fluieră) sunt mai sociabili și mai puțin dominatori decât lupii cenușii. Ei trăiesc în haite de până la 40 de lupi, cu membrii adulți jucându-se și lingându-se unii cu alții, iar adulții asigurându-se că puii mănâncă întotdeauna primii.

La fel ca și alte specii pe cale de dispariție din Asia, amenințările principale la adresa acestor "locuitori" ai munților este competiția cu oamenii pentru habitat, defrișarea pentru agricultură, dezvoltarea urbană și suburbană. Sunt percepuți de fermieri ca „ucigași de animale” și sunt otrăviți sau vânați.

Înainte de colonizarea europeană a Americii, lupii roșii erau venerați de poporul cherokee. Se credea că lupul roșu este însoțitorul lui Kana’ti, vânătorul asemănător unui zeu. În mod tradițional, poporul Cherokee evită uciderea lupilor roșii, din cauza efectelor negative asupra triburilor.

‍

‍