Istanbulul mai are rezerve pentru numai 45 de zile. Ankara, de exemplu, mai are apă pentru 110 zile, iar Izmir și Bursa au lacurile de acumulare pline 36%, respectiv 24%. Agricultorii din unele zone riscă pierderi de 100% la culturi.

Turcia se încadrează în categoria țărilor care suferă din cauza apei, cu doar 1,346 de metri cubi de apă de persoană pe an. A trecut prin mai multe secete începând cu anii 1980, din cauza unei combinații de creștere a populației, industrializare, extinderi urbane și schimbări climatice.

„În loc să se concentreze pe măsuri pentru a ține cererea de apă sub control, Turcia insistă asupra extinderii alimentării cu apă prin construirea mai multor baraje. A construit sute de baraje în ultimii 20 de ani”, a comentat Akgün İlhan, expert în gestionarea apei de la Istanbul Policy Center. „Semnele de avertizare au fost acolo de zeci de ani, dar nu s-au făcut prea multe.”

„Toată lumea știe că apa trebuie păstrată, în special pentru aceste episoade de secetă care devin mult mai severe și durează mai mult”, a adăugat și Ümit Şahin, profesor de politici de mediu și schimbări climatice la Universitatea Sabanci din Istanbul. „În schimb, Istanbul a deschis proiectelor de dezvoltare cele mai importante bazine de apă, ultimele păduri și terenurile agricole: noul aeroport, noul pod Bosfor, conexiunile cu drumurile și autostrăzile, proiectul canalului din Istanbul. Aceste politici nu pot salva Turcia de problema secetei.”

Acum, autoritățile din Istanbul îndeamnă localnicii să fie mai atenți la modalitățile prin care pot economisi apa, precum oprirea acesteia când se spală pe dinți sau se bărbieresc și instalarea unor robinete mai performante.

Turcia a acordat mult timp prioritate creșterii economice față de problemele de mediu și rămâne singura țară G20, în afară de SUA, care nu a ratificat încă acordul de la Paris din 2015.