Când mi-a spus o colegă că i se pare imposibil să trăiască fie și măcar o săptămână fără să utilizeze obiecte de plastic, i-am răspuns: “Ce mare lucru? Bei și tu de la sticlă de sticlă și aia e!” În mintea mea, acela era tot plasticul pe care îl foloseam zilnic, dar greșeam. Greșeam amarnic, așa cum s-a dovedit în următoarele 7 zile în care am făcut acest experiment.
Ziua 1
Primul șoc a fost dimineața, când am mers liniștit la baie cu gândul de a mă spăla pe dinți. Am greșit! Periuța conține plastic, ambalajul pastei de dinți e din plastic. A fost primul moment în care am vrut să renunț, pentru că pot concepe viața pe această planetă fără multe, fără mere, fără carne, fără ce vreți voi. Dar am o reală problemă în a îmi imagina o zi de viață fără periuța și pasta de dinți.
Dar, încăpățânat fiind, am zis să nu renunț atât de ușor și am început să caut pe net o rețetă minune care să mă scoată din încurcătură. A rezultat un amestec cu un aspect ciudățel, dar surprinzător de bun la gust, din bicarbonat de sodiu, cuișoare, puțin ulei (am pus de măsline, nu aveam de cocos) și sare. Acum folosește toată familia!
Al doilea șoc a venit când mi-am dat seama că nu pot merge cu mașina la cumpărături, deși aveam declarația obligatorie completată, pentru că mașina e plină de componente din plastic, așa că am luat-o copăcel la pas, până am găsit o trotinetă electrică. Pentru că nu prea mă descurc, am făcut până la market mai mult cu vreo 20 de minute decât cu mașina. Vestea bună este însă că am cumpărat mult mai puțin decât de obicei, doar strictul necesar, pentru că nu puteam duce mai mult cu trotineta. Masca, de asemenea, m-a ajutat foarte mult, cred că am să o folosesc mereu când urc pe trotinetă și după ce trece pandemia.
Ziua 2
A doua zi eram mult mai pregătit, în sensul în care nu am mai pierdut timp să fabric pasta de dinți. Ba chiar am găsit la farmacia din cartier și o periuță din lemn de bambus.
În prima zi n-am pus gura pe cafea, iar asta a durut. Aparatul e din plastic, iar capsulele la fel. Dar în a doua zi am repurtat deja prima mare victorie: cafea la ibric! Bineînțeles, după ce am căutat o grămadă de timp cafea măcinată la pungă de hârtie. Greu se mai găsesc în 2020, dar mai sunt și artizani care chiar livrează acasă, deci am scăpat de o altă aventură de echilibristică pe trotinetă! Mai mult, de bucurie i-am făcut și soției o cafea, gest de care uitasem și ar fi trebuitsă-l fac mai des. A apreciat, astfel am stat și la o discuție mai lungă, la cafea, ceea ce nu apucasem să mai facem demult. Pentru că avantajele cafelei fără plastic sunt multe: în primul rând, lipsa plasticului, apoi cafeaua e realmente fierbinte, pentru că apa a fiert în ibric, nu doar s-a încălzit înaparat, astfel o savurezi în mai mult timp, practic ai timp să te bucuri de ea, cafeaua și de ea, soția.
Ziua 3
Din nou la cumpărături pentru că, vă spusesem, am putut achiziționa foarte puține produse. Acum a fost durere! Am vrut să iau ceva mâncare gătită la pachet, iar ochii mi-au rămas pe un piure de cartofi și pe niște cașcaval pane. Ghinion! Se pare că politica magazinului nu îi lasă să îmi dea piure la pungă de hârtie, iar fie vorba între noi, nici nu cred că ar fi fost o idee prea bună. Așa că m-am mulțumit cu niște cașcaval pane, plus legume pentru salată. Nu că vreau să zic, dar spun: am fost senzația magazinului pentru câteva minute, când am ajuns la casa de marcat, iar casiera a spus cu voce tare:
-Dar să știți că avem pungi de plastic acolo, pe suportul de fier. Și coșuri avem, nu trebuia să le cărați în brațe! Am răspuns că știu, darcă am o mică problemă cu plasticul zilele astea. Doamna din spatele meu s-a închinat.
Ziua 4
Nu deschid prea des televizorul, dar uneori mai simt nevoia, mai ales în această perioadă. Primul gând a fost să caut telecomanda, care, ca de obicei, era plecată în concediu printre pernele canapelei. Apoi, mi-am amintit că telecomanda e din plastic. Nu e așa rău!, mi-am zis. Se poate deschide și de la buton. Nu se putea. Și televizorul conține plastic. Mult. Am renunțat.
Ziua 5
Dacă preferi un anume gel de duș, cu miros de cocos sau de levănțică și ai un șampon cu care te speli de fiecare dată, uită de ele. Ai prea puține șanse, spre zero, să le găsești în ambalaje de sticlă. Așa că te mulțumești cu ce găsești. Cu puțină răbdare, chiar am găsit unele foarte bune. Mai scumpe, dar merită.
Ziua 6
Deja mă mișc mult mai bine cu trotineta, mai ales prin cartier, că mai departe nu avem voie.
O veste proastă pentru gurmanzi: nu mai poți înmuia bucățile de crispy de pui în minunatul sos demaioneză cu usturoi. De fapt, poți, dar pentru asta trebuie să mergi la magazin și să îl cumperi la sticlă.
Ziua 7
Am ieșit la o plimbare în jurul Lacului Morii, aflat aproape de casa mea. După prima sută de metri, o pungă mi-a aterizat pe cap. Apoi am vrut să o arunc la coș, așa că am mers cu ea în mână vreo patru kilometri. Dacă mă oprea vreun polițist, nici nu vreau să mă gândesc ce discuții ieșeau. Unii plimbă peștele în pungă drept motiv deieșit din casă cu justificare, eu plimbam punga goală, căutând coș de gunoi. Bun motiv, de fapt, să te plimbi relaxat, cu nimeni în jur, 4 kilometri! Pe drum însă, am întâlnit dezastrul. Zeci de pungi din plastic, PET-uri, doze, farfurii de unică folosință... folosite, DEZASTRU! În ciuda atâtor acțiuni de voluntariat în care oameni care și-au dedicat timp și energie să curețe împrejurimile lacului, alți oameni cu totală lipsă de respect își permit să se comporte așa... Nu am putut strânge toate deșeurile, nici poze nu am putut să fac pentru că nu aveam telefonul cu mine, dar am găsit pe facebook @salvati.lacul.morii. Fără comentarii, se vede în imagine.
Concluzii:
1. Există alternative, poți înlocui plasticul! Totul e să ai răbdare.
2. Economisești bani! Cumperi mult mai puțin decât atunci când aveai la discreție pungi de plastic și un portbagaj întreg.
3. Mănânci mai puțin și faci mai mult sport, mișcare, deci sănătate curată pe toate planurile.
4. Devii mai organizat și mai creativ.
5. Nu îți mai umpli bucătăria cu zeci de casolete, pungi și punguțe. O pungă e cu adevărat folositoare vreo 20 deminute, iar pentru asta zace în casa ta ani întregi, apoi sute de ani pe planetă până se descompune, poluând.
6. Te simți mai bine! Îți pasă de mediu, faci ceva concret în sensul ăsta, iar asta nu e puțin lucru. Poți să-i încurajezi și pe cei din jur, înmulțind binele făcut cu acțiunile celorlalți. Nu uita că totul a început de la microinfluencer.
7. Sunt și lucruri pe care nu le poți înlocui. Sau cel puțin eu nu am găsit deocamdată cum:
* Banii, actele, cardurile. Aș fi putut să nu le folosesc, dar ar fi însemnat să mă mut o săptămână în pădure.
* Nu am putut renunța la laptop. Ar fi fost posibil dacă în loc să trimit articolul pe e-mail pentru a ajunge pe greennews.ro, l-aș fi scris de mână, folosind un creion, l-aș fi copiat în câteva mii de exemplare, tot manual, și aș fi bătut pe la ușile voastre, considerând că nici voi, cei care citiți, nu folosiți laptop. Credeți-mă, m-am gândit la asta! Dacă vă întrebați de ce nu aș fi folosit un copiator, răspunsul e simplu: are plastic. Există însă alternative, respectiv laptopuri concepute 100% din materiale reciclate, măcar atât.
*Nici de telefon nu m-am putut lipsi. Am avut nevoie să vorbesc la el, de cel puțin câteva ori pe zi, iar dependența de internet se vindecă mai greu decât aceea de plastic.