Muntele Everest, cel mai înalt vârf din lume, cu o înălțime impresionantă de 8.850 de metri, continuă să crească în fiecare an.

Această creștere este un rezultat al proceselor geologice care au început cu aproximativ 50 de milioane de ani în urmă, când subcontinentul indian a colizionat cu placa tectonică eurasiatică, ducând la formarea lanțului muntos himalayan. Însă Everestul înregistrează o creștere mai accelerată decât restul munților din această regiune, potrivit unui studiu citat de Reuters și preluat de Hotnews.

Estimările sugerează că Everestul a crescut între 15 și 50 de metri de când râurile Kosi și Arun s-au unit acum 89.000 de ani. Această creștere lentă, de aproximativ 0,2 - 0,5 milimetri pe an, este atribuită unui proces cunoscut sub numele de recul izostatic. Acest fenomen geologic descrie ridicarea scoarței terestre ca răspuns la reducerea greutății de pe suprafața sa. Scoarța terestră, stratul exterior al planetei noastre, plutește pe un strat de manta compus din rocă fierbinte și semi-lichidă.

Eroziunea solului

Pe măsură ce râul Kosi a preluat debitul râului Arun, eroziunea solului s-a intensificat, antrenând cantități masive de rocă și sol în aval și diminuând greutatea regiunii din apropierea Everestului.„Reculul izostatic este asemănător cu modul în care un obiect plutitor se ridică atunci când devine mai ușor", explică Jin-Gen Dai, geolog la Universitatea Chineză de Geoștiințe din Beijing și unul dintre autorii studiului publicat în Nature Geoscience.

Efectele acestui proces au fost observate în principal în defileul principal al sistemului de râuri, situat la 45 de kilometri est de Everest. Prin simulări numerice, cercetătorii au ajuns la concluzia că reculul izostatic contribuie cu aproximativ 10% la rata anuală de creștere a Everestului.

Procesul geologic are loc și în Scandinavia

Această dinamică nu este unică Himalayei. În Scandinavia, de exemplu, pământul continuă să se ridice ca urmare a topirii gheții de la sfârșitul ultimei ere glaciare, un proces care încă influențează peisajul și liniile țărmului chiar și astăzi.

Adam Smith, co-autor al studiului și doctorand la University College London, subliniază că măsurătorile GPS au confirmat creșterea constantă a Everestului, care depășește rata de eroziune provocată de factori naturali precum vântul, ploaia sau râurile. Dacă aceste condiții se mențin, creșterea muntelui Everest ar putea chiar să se accelereze în viitor.

O planetă în schimbare

Aceleași procese geologice influențează și alte vârfuri din Himalaya, precum Lhotse (al patrulea cel mai înalt din lume) și Makalu (al cincilea), acesta din urmă înregistrând o creștere mai rapidă datorită proximității față de râul Arun.

Această cercetare scoate în evidență natura mereu schimbătoare a planetei noastre. Chiar și Everestul, care pare de neclintit, este influențat de forțe geologice constante, reamintindu-ne că Pământul este într-o continuă transformare, uneori aproape imperceptibilă pentru viețile noastre cotidiene, adaugă Jin-Gen Dai. Everestul, cunoscut sub numele de Sagarmatha în nepaleză și Chomolungma în tibetană, se află la granița dintre Nepal și Regiunea Autonomă Tibet din China.

Foto: David Cheskin / PA Images / Profimedia

‍