După un început liniştit de sezon, uraganul Fiona a lovit Puerto Rico şi s-a abătut apoi asupra Republicii Dominicane, lăsând peste un milion de persoane fără apă curentă sau energie electrică, relatează marţi Reuters.
Oceanele împiedică planeta să ia foc
În timp ce oamenii de ştiinţă nu au stabilit încă dacă schimbările climatice au influenţat intensitatea sau comportamentul uraganului Fiona, există dovezi solide conform cărora aceste furtuni devastatoare se înrăutăţesc. Iată de ce.
Schimbările climatice fac ca uraganele să aducă precipitaţii mai abundente, vânturi mai puternice, aceste fenomene fiind mai intense.
Există, de asemenea, dovezi potrivit cărora determină o deplasare mai lentă a furtunilor, ceea ce se traduce prin cantităţi mai mari de precipitaţii într-un singur loc.
Citește și: 750 de milioane de euro au plătit cinci mari companii petroliere pentru a beneficia de o imagine verde
Dacă nu ar fi oceanele, planeta ar fi mult mai caldă din cauza schimbărilor climatice. Însă, în ultimii 40 de ani, oceanele au absorbit aproximativ 90% din încălzirea cauzată de emisiile de gaze cu efect de seră care captează căldură. O mare parte din această căldură oceanică este reţinută în apropiere de suprafaţa apei. Această căldură suplimentară poate alimenta intensitatea unei furtuni şi poate creşte intensitatea vânturilor.
Mai multe precipitații
De asemenea, schimbările climatice pot spori cantitatea de precipitaţii adusă de o furtună. Pentru că o atmosferă mai călduroasă poate reţine mai multă umiditate, vaporii de apă se acumulează până când norii se rup şi provoacă ploi abundente.
În timpul sezonului uraganelor din Oceanul Atlantic din 2020 - unul dintre cele mai active înregistrate până în prezent - schimbările climatice au sporit rata precipitaţiilor în furtunile cu intensitate de uragan cu 8%-11% pe oră, conform unui studiu publicat în aprilie 2022 în jurnalul ştiinţific Nature Communications.
Citește și: Reciclarea în UE, creștere de 50% în 16 ani. România, pe ultimul loc
Lumea s-a încălzit deja cu 1,1 grade Celsius comparativ cu media din perioada preindustrială. Oamenii de ştiinţă de la Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică (NOAA) din Statele Unite se aşteaptă ca, la o încălzire cu 2 grade Celsius, viteza vânturilor aduse de uragane să crească cu până la 10%.
NOAA estimează, de asemenea, că numărul uraganelor ce ating cele mai mari niveluri de intensitate - categoria a 4-a sau a 5-a - ar putea creşte cu aproximativ 10% în acest secol. Până în prezent, mai puţin de o cincime dintre furtuni au atins această intensitate după anul 1851.
Cum altfel afectează schimbările climatice furtunile?
"Sezonul" tipic pentru uragane se schimbă, încălzirea climei creând condiţii propice furtunilor în mai multe luni din an. De asemenea, uraganele ating zona de uscat în regiuni mai îndepărtate comparativ cu perioadele anterioare.
În Statele Unite, Florida se confruntă cu cele mai multe uragane care ating zona de uscat - peste 120 de evenimente directe începând din 1851, potrivit NOAA. Însă, în ultimii ani, unele furtuni ating apogeul intensităţii şi ajung mai departe spre nord decât în trecut - o schimbare spre pol ce poate fi asociată cu o creştere a temperaturii globale a atmosferei şi oceanelor, conform oamenilor de ştiinţă.
Această tendinţă este îngrijorătoare pentru oraşele situate la latitudini medii, cum ar fi New York, Boston, Beijing şi Tokyo, unde "infrastructura nu este pregătită" pentru astfel de furtuni, a declarat Allison Wing, cercetătoare la Universitatea de Stat din Florida.
Uraganul Sandy, deşi doar o furtună de categoria 1, a fost al patrulea cel mai costisitor uragan din înregistrat în SUA, provocând pagube în valoare de 81 de miliarde de dolari după ce a lovit zonele de pe coasta de nord-est în 2012.
Furtunile vin mai devreme
În ceea ce priveşte calendarul, activitatea uraganelor este obişnuită în America de Nord din iunie până în noiembrie, atingând vârful în septembrie - după o acumulare în timpul verii a condiţiilor favorabile.
Cu toate acestea, primele furtuni care ating zona de uscat în SUA apar cu peste trei săptămâni mai devreme decât în 1900, împingând astfel debutul sezonului în mai, conform unui studiu publicat în august în Nature Communications.
Aceeaşi tendinţă pare să se manifeste şi alte regiuni ale lumii - în Golful Bengal din Asia, unde începând din 2013 cicloanele s-au format mai devreme decât de obicei, în aprilie şi mai, înaintea musonului de vară, potrivit unui studiu din noiembrie 2021 din Scientific Reports.
Cu toate acestea, nu este clar dacă schimbările climatice afectează numărul uraganelor care se formează în fiecare an. O echipă de oameni de ştiinţă a raportat recent că a detectat o creştere a frecvenţei uraganelor din Atlanticul de Nord de-a lungul ultimilor 150 de ani, conform studiului lor publicat în decembrie în Nature Communications. Însă, cercetările sunt încă în desfăşurare.
Ciclon, taifun, uragan - care este diferenţa?
Uraganele au nevoie de două ingrediente principale - apa caldă a oceanelor şi atmosfera umedă. Când apa de mare caldă se evaporă, energia sa termică este transferată în atmosferă. Acest lucru alimentează vânturile furtunii. Altfel, uraganele nu pot creşte în intensitate.
Deşi din punct de vedere tehnic sunt acelaşi fenomen, aceste furtuni au nume diferite în funcţie de locul şi de modul în care s-au format.
Furtunile care se formează deasupra Oceanului Atlantic sau a regiunii centrale şi estice a Oceanului Pacific de Nord sunt numite "uragane" atunci când vitezele vântului ating cel puţin 119 kilometri la oră. Până la acel moment, ele sunt cunoscute sub numele de "furtună tropicală".
În Asia de Est, furtuni violente, care se formează deasupra Pacificului de Nord-Vest se numesc "taifunuri", în timp ce "cicloanele" apar deasupra Oceanului Indian şi Pacificului de Sud.
Sursa foto: PxHere