Mii de insecte zburătoare, cunoscute sub numele de rusalii sau efemeride, umplu, de câţiva ani, unele lacuri şi canale din Delta Dunării, oferind un spectacol al naturii deosebit, la începutul fiecărui sezon estival.

Bază trofică pentru sturioni‍

Potrivit expertului Gabriel Lupu de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD), specia Palingenia longicauda, considerată una dintre cele mai vechi insecte aripate din lume, este un indicator al calităţii mediului şi bază trofică pentru una dintre cele mai valoroase familii de peşti din lume, sturionii, dar şi un simbol al eforturilor de protejare a apelor dulci din Europa Centrală.

Citește și: 750 de milioane de euro au plătit cinci mari companii petroliere pentru a beneficia de o imagine verde‍

Rusaliile apar în forma de adult la începutul lunii iunie, în preajma sărbătorii religioase care poartă numele de Rusalii, ele putând fi văzute în zbor, deasupra apelor, pe canalele şi lacurile din Rezervaţie.

"Foarte puţini turişti vin în această perioadă în Deltă special pentru ele. Aproape 98% din vizitatorii care le văd se declară încântaţi, dar mai sunt şi oaspeţi care cred că tot ce zboară înţeapă", a declarat pentru Agerpres managerul unei unităţi turistice, Daniel Petrescu.

Adulții trăiesc cel mult o zi‍

Insecte cu stadiul larvar acvatic, rusaliile au corpul lung până la patru centimetri, aripi anterioare, prezente în stadiul de adult, cu o lungime de 3,7 centimetri, şi cozi, numite cerci, care alungesc corpul până la zece centimetri. Larvele acestor insecte se dezvoltă de la unu până la trei ani în mediul acvatic, în galerii săpate în formă de "U". Larvele speciei sunt carnivore, indivizii hrănindu-se doar în acest stadiu de evoluţie.

Citește și: Reciclarea în UE, creștere de 50% în 16 ani. România, pe ultimul loc 

Branhiile prezente la indivizi în stadiul larvar asigură pe lângă funcţia de respiraţie şi un sistem de apărare.

"Prin branhii, insecta absoarbe oxigenul necesar, dar poate şi direcţiona apa, printr-o contracţie abdominală bruscă şi puternică, în unghi drept faţă de corp, ca modalitate de a induce în eroare prădătorii sau pentru deplasare bruscă spre înainte pentru a scăpa de prădători", a explicat entomologul din cadrul INCDDD, Gabriel Lupu.

Adulte, insectele au pe cap antene flexibile şi scurte, ochi compuşi şi trei pete. În stadiul adult, indivizii anulează funcţionalitatea orificiului bucal. Aceştia nu se mai hrănesc, în timpul foarte scurt avut la dispoziţie, de la câteva ore, la o zi, împerecherea şi depunerea pontei fiind singurele activităţi manifestate.

Indivizii aparţinând speciei prezintă organe sexuale pereche, masculii având ochi mai mari decât femelele. Ele ating maturitatea sexuală după năpârlire şi ies din apă la un interval de 30 de minute după masculi.

Roirea şi împerecherea au loc deasupra apei, iar pe suprafaţa ei femela depune mii de ouă. Acestea se scufundă şi eclozează o lună şi jumătate mai târziu.

Pot supravieţui doar în ape curate‍

"Rusaliile pot supravieţui doar în ape curate, aşa încât sunt considerate un indicator al calităţii corpului de apă. Ele filtrează apa în stadiul de larve, hrănindu-se cu resturile de hrană de origine animală. Pe de altă parte, insectele sunt hrana, bază trofică, după cum spunem noi, pentru una dintre cele mai importante familii de peşti din lume - sturionii", a precizat cercetătorul Gabriel Lupu.

Potrivit acestuia, o diferenţiere genetică a populaţiilor aparţinând speciei s-a petrecut înainte de ultimul maxim glaciar, observându-se că existau două refugii glaciare distincte.

"Pentru Palingenia longicauda, specia cunoscută acum ca rusalie, cursul inferior al Dunării a fost considerat unul dintre refugiile importante din Pleistocen ale speciilor de apă dulce", a adăugat expertul tulcean.

Specie caracteristică apelor curgătoare de şes, era răspândită şi binecunoscută din râurile medii-mari din Europa, însă astăzi mai există doar pe sub 10% din aria sa de distribuţie anterioară.

"Declinul său dramatic a coincis cu alterarea hidromorfologică rapidă şi intensivă şi cu poluarea râurilor europene, atingând apogeul în jurul anului 1930. În prezent, specia este considerată extinctă din zone altădată specifice, Loara (Franţa), din Rin (Germania) şi chiar de pe Dunăre (Serbia şi Bulgaria).

Palingenia longicauda se limitează în prezent la Tisa şi la zonele inferioare ale afluenţilor râului din Ungaria. A fost redescoperită în râul Rába după 40 de ani de absenţă. De asemenea, a reapărut pe cursul inferior al Dunării şi în Delta Dunării, după ce şi aici a fost declarată aproape extinctă.

Extincţia rapidă şi aproape completă a Palingenia longicauda a dus la listarea acesteia ca una dintre puţinele insecte acvatice în Anexa II la Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale europene, Convenţia de la Berna", a precizat specialistul INCDDD.

Revenire spectaculoasă în Deltă‍

Cercetătorul a adăugat că încercările actuale de conservare includ protejarea speciei în habitatele sale native rămase în Ungaria, precum şi repopularea unui afluent al Rinului în Germania cu populaţii sursă de pe Tisa.

"Declarată extinctă pe Dunăre, specia a revenit în forţă pe cursul inferior al fluviului pentru ca în ultimii zece ani să apară explozii numerice impresionante şi în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, indicând o îmbunătăţire a calităţii apei cu care fluviul alimentează Delta. De asemenea, se confirmă prezenţa populaţiilor viabile pe râul Prut, precum şi prezenţa pe râurile Mureş şi Bega.

Palingenia longicauda a devenit un simbol al eforturilor de conservare a resurselor de apă dulce din Europa Centrală. Recuperarea recentă a speciei poate fi considerată o consecinţă a îmbunătăţirii calităţii apei ca urmare a implementării Directivei-cadru privind apa a UE", a conchis expertul Gabriel Lupu.

În Ungaria, specia este protejată prin lege, iar Parcul Naţional Hortobágy promovează informaţii despre roire, aşa încât acest spectacol al naturii aduce venituri operatorilor economici.

De asemenea, în România, Palingenia longicauda a fost introdusă în Lista Roşie a speciilor de plante şi animale din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, elaborată în anul 2000, după ce aici în anii 1990 a fost considerată "posibil extinctă". 

Sursa foto: Facebook/ Dan Bandacu