Mai mici și mai grași decât verii lor din Laponia, dar având în continuare coarne impresionante, renii din Svalbard locuiesc aproape în toate zonele non-glaciare ale arhipelagului norvegian Svalbard, care se află la doar 800 de kilometri de Polul Nord.

La fel ca alte regiuni arctice, Svalbard s-a confruntat cu ninsori mai abundente și evenimente de ploaie pe zăpadă (în care ploaia cade pe un strat de zăpadă existent și îngheață) mai frecvente în ultimii ani, ceea ce le-a îngreunat renilor săpatul după hrană.

În Svalbard se consumă „un fel de înghețată pe băț”

Rapoartele despre înfometarea în masă a renilor din Rusia și scăderea populațiilor de reni din Canada și Alaska au provocat, de asemenea, îngrijorare pentru cei din Svalbard. Cu toate acestea, în cele mai productive părți ale arhipelagului, populațiile de reni au prosperat în ultimele decenii, scrie The Guardian.

Cercetarea, publicată în Global Change Biology, a sugerat că între 1995 și 2012 (o perioadă marcată de normalizarea evenimentelor de ploaie pe zăpadă, temperaturi crescute de vară și o creștere a populației de reni) a existat o schimbare a dietei de la mușchi cu creștere scăzută către plantele „graminee” asemănătoare ierbii.

„Natura erectă a tulpinilor de graminee permite ca furajul să fie disponibil pentru animale chiar și în prezența unui centimetru de gheață”, a spus profesorul Jeffrey Welker, de la Universitatea din Oulu, care a supravegheat cercetarea.

„Este un fel de ‘înghețată pe băț’, care este suficient de hrănitoare încât animalele să poată rezista chiar și în aceste perioade stresante de iarnă”, a explicat el.

Sursa foto: PxHere