Stiri

Raport UE: România, alături de alte 6 state din uniune, va fi puternic afectată de fenomenul deșertificării

7
min
23/6/2020

Deșertificarea nu se referă la extinderea deșerturilor existente. Se întâmplă deoarece ecosistemele sunt vulnerabile la supraexploatare și la utilizarea necorespunzătoare.

Deșertificarea reprezintă unul din cele mai mari pericole cu care omenirea se confruntă în ultimul secol de schimbări climatice acute. Activiștii de mediu, dar și autoritățile din lumea întreagă trag de ani buni numeroase semnale de alarmă în privința acestui fenomen, care este tot mai prezent și care transformă zone întinse, altădată pline de vegetație și faună, în pământ arid și neproductiv. Și pentru România, deșertificarea este o amenințare din ce în ce mai mare și mai vizibilă, pentru care este nevoie de acțiuni suplimentare imediate. În decembrie 2013, în cea de-a șasea comunicare națională privind schimbările climatice, autoritățile române au estimat că suprafața expusă la deșertificare, caracterizată de o climă aridă, semiaridă sau uscat-subumedă, era de aproximativ 30% din suprafața totală a României, situându-se în cea mai mare parte în Dobrogea, în Moldova, în partea de sud a Câmpiei Române și în Câmpia de Vest.  

Cel mai recent raport UE din 2018 avertizează clar că țara noastră, alături de alte 6 state din Uniunea Europeană (Portugalia, Spania, Italia, Grecia, Cipru, Bulgaria) vor fi puternic afectate de fenomenul deșertificării. Perioade lungi de temperaturi ridicate și de precipitații reduse, care sunt tot mai frecvente și parcă devin o normalitate an de an, ne avertizează de importanța stringentă a acestei probleme. Scenariile privind schimbările climatice arată o creștere a vulnerabilității la deșertificare în Europa în decursul acestui secol, cu creșteri ale temperaturilor și ale perioadelor de secetă și cu mai puține precipitații în sudul Europei. Efectele acesteia vor fi deosebit de acute în România.

Potrivit raportului, riscul de deșertificare este deosebit de grav în sudul Portugaliei, în anumite părți ale Spaniei și în sudul Italiei, în sud-estul Greciei, în Malta, în Cipru și în anumite zone adiacente Mării Negre din Bulgaria și din România. Potrivit studiilor, aceste zone sunt adesea afectate de eroziunea solului, de salinizare, de pierderea carbonului organic din sol, de declinul biodiversității solului și de alunecări de teren. În 1994, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a stabilit printr-o rezoluție ca ziua de 17 iunie să fie declarată "Ziua Mondială pentru Combaterea Deşertificării şi a Secetei”. Este pretextul cel mai bun pentru a promova conștientizarea publică a eforturilor internaționale de combatere a deșertificării și pentru a reaminti tuturor că neutralitatea degradării terenurilor este realizabilă prin rezolvarea problemelor, implicarea puternică a comunității și cooperarea la toate nivelurile.

Sloganul din 2020 este "Alimente. Hrană. Fibre." - conexiunea dintre consum și pământ. Tema este axată pe schimbarea atitudinii publice față de principalul motor al deșertificării și degradării terenurilor: producția și consumul neobosit al umanității. Pe măsură ce populațiile devin mai mari, mai bogate și mai urbane, există o cerere mult mai mare de pământ pentru a furniza hrană, furaje pentru animale și fibre pentru îmbrăcăminte. Între timp, sănătatea și productivitatea terenurilor arabile existente scade, agravată de schimbările climatice. Pentru a avea suficient teren productiv care să satisfacă cerințele a zece miliarde de oameni până în 2050, stilul de viață al tuturor ar trebui să se schimbe. Ziua Mondială de Luptă împotriva Deșertificării și a Secetei caută să educe indivizii cu privire la modul prin care aceștia își pot reduce impactul personal asupra mediului înconjurător.

Conform studiilor ONU, cifrele referitoare la impactul deșertificării sunt grăitoare:

  • Până în 2030, se preconizează că industria modei va folosi cu 35% mai mult pământ decât folosește astăzi, adică o suprafață de peste 115 milioane de hectare, echivalentă cu dimensiunea Columbiei
  • Până în 2030, producția de produse alimentare va avea nevoie de încă 300 de milioane de hectare de teren
  • Peste 2 miliarde de hectare de teren productiv în trecut, este acum degradat
  • Producția de îmbrăcăminte și încălțăminte determină 8% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, o cifră prevăzută să crească aproape 50% până în 2030.

 Alimente

  • O suprafață agricolă suplimentară de 593 de milioane de hectare, adică de aproape 2 ori mai mare decât cea a Indiei, va fi necesară până în 2050, raportat la statisticile din 2010
  • Cererea de apă în producția de alimente ar putea ajunge la 10-13 trilioane de metri cubi anual până la jumătatea secolului - până la 3,5 ori mai mare decât consumul total de apă dulce de astăzi
  • O treime din totalul alimentelor produse în fiecare an este pierdut sau irosit, în timp ce 821 de milioane de oameni sunt subnutriți. Aceasta este echivalentă cu 1,3 miliarde de tone de produse alimentare cu o amprentă de 1,4 miliarde de hectare, aproape de 30% din suprafața agricolă din lume. Aceasta reprezintă o suprafață mai mare decât Canada și India împreună.
  • În aceeași perioadă, lumea va trebui să producă 74.000 trilioane de calorii în plus, echivalentul unei creșteri a caloriilor din culturi cu 56%

 Furaje

  • Terenurile folosite pentru pășunat și producția de cereale pentru hrana animalelor reprezintă 80% din terenurile agricole la nivel global
  • Producția de carne de vită în Europa necesită de 80 de ori mai mult teren decât este necesar pentru a produce cereale
  • 85% din comerțul cu blană din lume provine din animale de fermă, ceea ce înseamnă că au nevoie și de pământ pentru a produce furaje

 Fibre

  • Până în 2030 se prevede că industria modei va folosi cu 35% mai mult pământ - peste 115 milioane de hectare, suprafață echivalentă cu dimensiunea Columbiei
  • Cantitatea de haine cumpărate în UE de fiecare persoană a crescut cu 40% în doar câteva decenii
  • Industria modei consumă în jur de 93 de miliarde de metri cubi de apă pe an

Degradarea terenului

  • Astăzi, peste două miliarde de hectare de teren anterior productiv este degradat
  • Peste 70% din ecosistemele naturale au fost transformate, în principal pentru aproduce alimente, furaje, fibre și combustibil. Până în 2050, suprafața ar putea ajunge la 90%

 Schimbarea climei

  • Aproape un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră provin din agricultură, silvicultură și alte utilizări ale terenului
  • Aceste emisii cresc până la 37% din emisiile totale atunci când sunt incluse activități de producție pre și post-alimentare
  • Producția de îmbrăcăminte și încălțăminte determină 8% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, o cifră prevăzută să crească aproape 50% până în 2030

Deșertificarea este degradarea terenului în zonele aride, semi-aride și uscate. Este cauzată înprincipal de activitățile umane și de variațiile climatice. Deșertificarea nu se referă la extinderea deșerturilor existente. Se întâmplă deoarece ecosistemele de terenuri uscate, care acoperă peste o treime din suprafața terestră din lume, sunt extrem de vulnerabile la supraexploatare și la utilizarea necorespunzătoare a terenului. Sărăcia, instabilitatea politică, defrișarea exagerată și fără discernământ, precum și practicile de irigare proaste pot submina productivitatea terenului. La deșertificare contribuie agricultura nesustenabilă care epuizează nutrienții din sol. Se produce atunci când copacii și tufișurile sunt îndepărtate pentru lemn și cherestea sau pentru a curăța terenurile pentru cultivare. Eroziunea vântului și a apei lasă în urmă un amestec extrem de infertil de praf și nisip și agravează pagubele. Combinația acestor factori este cea care transformă terenurile degradate în deșert.

Deșertificarea este o problemă globală, cu implicații serioase la nivel mondial pentru biodiversitate, eco-siguranță, eradicarea sărăciei, stabilitatea socio-economică și dezvoltarea durabilă. Pe măsură ce terenurile devin degradate, impactul asupra oamenilor, a animalelor și asupra mediului poate fi devastator. Aproximativ 50 de milioane de oameni ar putea fi strămutați în următorii 10 ani ca urmare a deșertificării.