Criza poluării cu plastic care copleșește oceanele noastre este, de asemenea, o amenințare semnificativă și în creștere pentru clima Pământului. La nivelurile actuale, emisiile de gaze cu efect de seră din ciclul de viață al plasticului amenință capacitatea comunității globale de a menține creșterea temperaturii globale sub 1,5°C. Pe măsură ce industria petrochimică și cea a plasticului planifică o extindere masivă a producției, problema este pe cale să se agraveze exponențial (Aici puteti citi intregul raport).
Dacă producția și utilizarea plasticului cresc așa cum este planificat în prezent, până în 2030, aceste emisii ar putea ajunge la 1,34 gigatone pe an, echivalent cu emisiile emise de peste 295 de noi centrale electrice pe cărbune de 500 de megawați. Până în 2050, cumulul acestor emisii de gaze cu efect de seră din plastic ar putea ajunge la peste 56 de gigatone, 10-13% din întregul buget de carbon rămas.
Aproape fiecare bucată de plastic începe ca și combustibil fosil, iar gazele cu efect de seră sunt emise în fiecare etapă a ciclului de viață al plasticului: 1) extracția și transportul combustibililor fosili, 2) rafinarea și fabricarea plasticului, 3) gestionarea deșeurilor de plastic și 4) impactul continuu al plasticului odată ce ajunge în oceanele, căile navigabile și peisajul nostru.
Acest raport examinează fiecare dintre aceste etape ale ciclului de viață al plasticului pentru a identifica sursele majore de emisii de gaze cu efect de seră, sursele de emisii necontorizate și incertitudinile care probabil conduc la subestimarea impactului plasticului asupra climei. Raportul compară estimările emisiilor de gaze cu efect de seră cu bugetele globale de carbon și angajamentele privind emisiile, și ia în considerare modul în care tendințele și previziunile actuale vor afecta capacitatea noastră de a atinge obiectivele de emisii convenite. Acest raport compilă date, cum ar fi emisiile din aval și ratele viitoare de creștere, care nu au fost luate în considerare anterior în modelele climatice utilizate pe scară largă. Această contabilitate prezintă un tablou sumbru: proliferarea plasticului amenință planeta noastră și clima la scară globală.
Emisiile actuale de gaze cu efect de seră din ciclul de viață al plasticului ne amenință capacitatea de a îndeplini țintele climatice globale.
Numai în anul 2019, producția și incinerarea plasticului au adăugat peste 850 de milioane de tone metrice de gaze cu efect de seră în atmosferă, egal cu emisiile de la 189 de centrale electrice pe cărbune de cinci sute de megawați. La ratele actuale, aceste emisii de gaze cu efect de seră din ciclul de viață al plasticului amenință capacitatea comunității globale de a îndeplini obiectivele privind emisiile de carbon.
Extracția și transportul
Extracția și transportul combustibililor fosili pentru a crea plastic produce gaze cu efect de seră semnificative. Sursele includ emisii directe, cum ar fi scurgerile și arderea metanului, emisiile din arderea combustibilului și consumul de energie în procesul de forare pentru petrol sau gaze și emisii cauzate de perturbarea terenului atunci când pădurile și câmpurile sunt defrișate pentru puțuri și conducte.
Numai în Statele Unite în 2015, emisiile provenite din extracția și transportul combustibililor fosili (în mare parte fracked gas) atribuite producției de plastic au fost de cel puțin 9,5–10,5 milioane de tone metrice de echivalent CO2 (CO2e) pe an. În afara SUA, unde petrolul este materia primă principală pentru producția de plastic, aproximativ 108 milioane de tone metrice de CO2 pe an sunt atribuite producției de plastic, în principal din extracție și rafinare.
Rafinare si Fabricare
Rafinarea plasticului este printre industriile cu cea mai mare intensitate de gaze cu efect de seră din sectorul de producție, și cea cu cea mai rapidă creștere. Fabricarea plasticului produce emisii semnificative prin cracarea alcanilor în olefine, polimerizarea și plastificarea olefinelor în rășini plastice și alte procese de rafinare chimică. În 2015, 24 de instalații de etilenă din SUA au produs 17,5 milioane de tone metrice de CO2e, emițând la fel de mult CO2 ca 3,8 milioane de vehicule de pasageri.
La nivel global, în 2015, emisiile de la cracare pentru a produce etilenă au fost de 184,3–213,0 milioane de tone metrice de CO2e, până la 45 de milioane de vehicule de pasageri conduse timp de un an. Aceste emisii cresc rapid: un nou cracker de etan Shell care este construit în Pennsylvania ar putea emite până la 2,25 milioane de tone de CO2e în fiecare an; o nouă fabrică de etilenă la rafinăria ExxonMobil Baytown, Texas, ar putea elibera până la 1,4 milioane de tone. Emisiile anuale de la doar aceste două noi instalații ar fi egale cu adăugarea a aproape 800.000 de mașini noi pe drum. Cu toate acestea, ele sunt doar două dintre cele peste 300 de proiecte petrochimice noi și extinse care se construiesc numai în SUA, în primul rând pentru producția de materie primă din plastic.