Nanopesticidele sunt o nouă clasă de pesticide, care folosește nanotehnologia pentru a proteja culturile de plante de diverși dăunători, așa cum ar fi virușii, fungii, insectele sau alte plante parazitare. Această tehnologie permite folosirea mai sigură a pesticidelor, substanțe chimice care atacă paraziții și protejează culturile agricole, dar într-o cantitate mai mult mai mică, într-un mod mai eficient și cu efecte mai puțin toxice pentru oameni și pentru mediu, ne informează Biziday.
Totuși, conform unui articol publicat în jurnalul Nature și semnat de un grup de cercetători din UK, Germania, Australia, Noua Zeelandă și Canada, legislația mondială a rămas în urma științei. Nu doar că nu există norme de standardizare pentru testarea siguranței acestei noi clase de pesticide, dar nu există nici măcar o definiție universal acceptată în interiorul agențiilor de control de pe glob. Iar aceasta este o problema.
Printre cele mai bune norme de testare a nanopesticidelor se găsesc totuși în Uniunea Europeană, unde Agenția pentru Siguranță Alimentară cere nu doar testarea pentru siguranță a fiecărui ingredient din nanopesticide, separat și împreună. Dar, arată oamenii de știință, și alți factori trebuie luați în considerare, așa cum ar fi schimbarea proprietăților acestor ingrediente odată ce se degradează după aplicare, pentru a le verifica de exemplu modul în care evoluează și toxicitatea. Iar aceste schimbări și efectele lor trebuie luate în considerare nu doar pentru ingredientul activ, ci și pentru celelalte elemente din produs, dintre care multe sunt foarte complexe iar interacțiunea cu oamenii, plantele și restul mediului pot fi deosebit de complicate.
Este important de notat că noile nanopesticide nu sunt mai toxice decât cele convenționale, dimpotrivă, noua tehnologie are mari șanse să scadă atât cantitățile utilizate cât și să crească siguranța lor pentru oameni și mediu. Dată fiind creșterea prognozată a populației planetei la peste 10 miliarde în 2050, producția de mâncare va trebui să crească și ea cu aproximativ 50% față de valorile din 2012, iar acest lucru trebuie făcut preferabil folosind suprafețele arabile deja existente, iar nu prin crearea unora noi, prin defrișare sau desecare. Nanopesticidele sunt o parte importantă a strategiei mondiale de a crește producția per hectar odată cu scăderea riscului pentru oameni.