Consultant și activist de mediu, de formare tehnică, Raul Pop are studii de economist și specialist în Studii Europene (Universitatea Babeș-Bolyai) și un MBA în Statele Unite cu specializare în managementul operațiunilor. Cu vastă experiență cumulată în mediul privat, în business, dar și în protecția mediului, noul Secretar de Stat se ocupă în cadrul Ministerului Mediului de economia circulară, deșeuri din ambalaje și sistemul garanție-returnare mult discutat și așteptat. În contextul actual al României, este extrem de bine venit în acest minister un om care înțelege necesitatea administrării competente a proiectelor discutate cu anii și, mai ales, implementarea lor în cea mai bună formă posibilă pentru unicul scop pe care trebuie să îl îndeplinească: protecția mediului și implicit a resurselor. Soluțiile cu care vine Raul Pop înglobează elemente de politici publice, optimizarea proceselor și o strategie globală care poate fi dusă la bun sfârșit doar în echipă, împreună cu ministrul Mediului, autoritățile administrative, societatea civilă și reprezentanții industriilor implicate.
Cum este percepută acum economia circulară în România?
Istoric, omul a avut tendința de a păstra lucruri în vederea refolosirii sau modificării lor pentru reutilizarea în alte scopuri. Unii dintre noi ne mai amintim cum, nu foarte demult, puteam duce pantofi sau haine la reparat sau cum returnam sticle de apă minerală, șampanie sau lapte la magazin, pentru a fi apoi reumplute și revândute. În contextul economiei liniare, a unei societăți bazate pe consum, a inventării conceptului „produs de unică folosință”, cetățenii și comunitățile au renunțat la noțiunea de reparare adică, cu alte cuvinte, a conservării resurselor naturale. Vedem cu toții că resursele naturale sunt din ce în ce mai reduse și suntem înconjurați de munți tot mai înalți de deșeuri, iar producția de obiecte care sunt tot mai greu de recuperat sau reciclat crește. Oamenii, îngrijorați, caută soluții pe cont propriu. Poate nu e încă un curent mainstream, dar oamenii cu siguranță vor alternative. Din acest motiv cred, sau vreau să cred, că din partea cetățenilor există un interes crescut pentru economia circulară, a cărei rațiune centrală este eliminarea risipei prin păstrarea resurselor naturale într-un circuit util pentru cât mai multe utilizări. Chiar dacă nu folosesc neapărat terminologia asta, oamenii sunt tot mai preocupați de refolosirea obiectelor, de valorificarea lor, de evitarea eliminării lor spre groapa de gunoi. La nivel de industrie - producători, retaileri și alți actori din lanțul economic - economia circulară e încă la un stadiu incipient, se fac pași mici pentru protejarea resurselor naturale, prelungirea ciclului de viață al produselor, eco-design, prevenirea generării deșeurilor, reducere și reutilizare. La nivel de politici, economia circulară a fost de cele mai multe ori ceva de bifat în discursuri, dar asta a început să se schimbe și treptat se văd și fapte.
Care ar fi pașii ca acest tip de economie să fie integrată în societatea românească?
La nivel de Guvern avem o agendă care prioritizează economia circulară și avem discuții cu toți factorii implicați pentru ca aceste principii să fie aplicate corect. Politicile publice trebuie să dea tonul și să fie urmate și completate de eforturi private și cetățenești. Prin Planul Național de Redresare și Reziliență am propus proiecte prin care să se pună în aplicare principiile economiei circulare. Este un proces dificil, iar succesul depinde de modul în care se concretizează colaborarea tuturor celor implicați și o integrare a conceptului la toate nivelurile: economic, social, politic, civic, academic.
Cum ar arăta o tranziție justă a mediului de afaceri către o economie concentrată pe reducerea emisiilor de carbon?
Tranziția justă înseamnă identificarea efectelor secundare negative ale decarbonizării și elaborarea de programe sociale pentru comunitățile afectate. Preocuparea noastră sunt acele categorii sociale afectate de trecerea de la combustibili fosili la energie regenerabilă. Trebuie identificate cele mai bune soluții astfel încât să pregătim o plasă de siguranță pentru ei. Asta se întâmplă acum prin planurile de tranziție justă pentru regiunile carbonifere, precum și prin planul de redresare. Noi colaborăm activ cu toate instituțiile implicate în elaborarea acestor reforme prin care se asigură tranziția energetică într-un mod just și sustenabil.
Cine ar trebui să achite taxa pe plasticul nereciclat?
Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ne întoarcem la două principii de bază: „poluatorul plătește”, respectiv „responsabilitatea extinsă a producătorului”. Astăzi, în România, responsabilitatea pare că revine în exclusivitate producătorilor, iar contribuția pe care producătorul de produse ambalate o plătește, dacă nu-și îndeplinește obligațiile de reciclare, ajunge la Administrația Fondului pentru Mediu. În realitate, primăriile au la rândul lor obligația de a colecta separat deșeurile reciclabile, ajutând la reciclarea lor și, implicit, la reducerea costurilor producătorilor. Taxa pe plasticul nereciclat revine fiecărui stat membru UE. Mai departe, guvernul național va decide de unde recuperează acești bani pentru a-și putea acoperi alte nevoi bugetare. Cum plasticul nereciclat taxat provine de la cei care îl pun pe piață, probabil producătorii – înțelegând aici atât fabricanți cât și importatori – vor suporta cea mai mare parte din această taxă.
Una dintre urgențele României o reprezintă depozitele ilegale de deșeuri. Cum plănuiți să rezolvați această problemă?
Un depozit ilegal înseamnă că pe un amplasament oarecare se depozitează în mod repetat deșeuri fără ca această activitate să fie reglementată din punct de vedere al protecției mediului. Este important să înțelegem că principala responsabilitate cu privire la locul unde ajung deșeurile îi revine celui care le-a generat și care are obligația să se asigure că deșeurile lui au ajuns la un reciclator sau la un depozit autorizat. Așadar, pentru deșeurile care ajung unde nu trebuie ne vom întoarce la cel care le-a generat pentru a afla unde anume le-a trimis. Dacă nu i-a păsat, îl vom convinge să îi pese. Cum s-a precizat și în presă, Garda Națională de Mediu este pe teren și își face treaba aplicând sancțiuni care ajung până la confiscarea mijlocului de transport. Colaborarea strânsă între cetățeni, poliția locală și Garda de Mediu poate și trebuie să fie una dintre soluții, înăsprirea sancțiunilor, monitorizarea unor astfel de activități ilegale, aplicarea sancțiunilor și, cum menționam, confiscarea mijloacelor de transport pot fi alte soluții. Pentru asta e nevoie de resurse și ne vom mobiliza printr-o colaborare foarte bună între instituții.
Ce soluții vedeți pentru problema deșeurilor istorice?
În conformitate cu Tratatul de Aderare și Directiva cadru privind deșeurile, România trebuie să îndeplinească obligația de închidere a depozitelor neconforme de deșeuri. Avem și mai multe proceduri demarate în acest sens în relația cu Comisia Europeană. Marea majoritate a acestor depozite au fost închise prin asumarea costurilor necesare, de către cei care le dețin: primării sau companii. Pentru cele câteva care au rămas căutăm împreună cu proprietarii lor soluții de închidere cât mai rapide, inclusiv diverse variante de finanțare acolo unde resursele proprii nu sunt adecvate.
Utilizatorii susțin că platforma SIATD are multe erori, iar la adresa de email pusă la dispoziție de către AFM nu primesc răspuns. Care este soluția în acest caz?
SIATD este un sistem informatic complex care are în vedere asigurarea trasabilității deșeurilor de ambalaje în timp real. Problemele SIATD sunt cunoscute atât în interiorul instituției, cât și în rândul actorilor implicați și care au obligații de raportare și, din informațiile mele, sunt într-o continuă îmbunătățire. La acest moment sunt înregistrate aproape 800 de companii, care derulează 150-170 de tranzacții zilnic. Așadar sistemul funcționează. Că ar putea funcționa mai bine, nu există nici o îndoială! Întotdeauna e loc de mai bine, în toate domeniile și la orice stadiu de maturitate. SIATD este un sistem important al Administrației Fondului pentru Mediu, esențial pentru diminuarea raportărilor multiple și, din acest motiv, i-aș încuraja pe toți cei incomodați de utilizarea SIATD-ului să acorde mai multă atenție modului său de funcționare.
În ce etapă se află procesul de revizuire a textului hotărârii de Guvern privind sistemul de garanție-returnare? De când ar putea fi implementat?
Suntem într-un stadiu avansat al elaborării hotărârii de guvern privind înființarea și funcționarea sistemului garanție-returnare, discuțiile cu producătorii și retailerii au fost îndelung derulate și am căutat împreună să previzionăm toate posibilele dificultăți de implementare și să găsim soluții de evitare a lor. La acest moment, definitivăm detalii pentru a fi siguri că sistemul va funcționa eficient odată pornit. Este un sistem esențial pentru recuperarea materialelor valoroase și reducerea semnificativă a deșeurilor reciclabile depuse la groapa de gunoi. În alte țări, acest sistem a ajutat la recuperarea a până la 90% din ambalajele din sistem (PET, sticlă, aluminiu). Odată HG-ul adoptat, sistemul intră în linia dreaptă a pregătirilor pentru a putea să intre în funcțiune începând cu anul 2022.
A intrat în vigoare recent Legea Compostului. Ce perioadă vor avea românii să se acomodeze cu noua lege? De când se vor aplica amenzi?
Legea nr. 181/2020 privind gestionarea deșeurilor nepericuloase compostabile, denumită generic Legea Compostului, a intrat în vigoare, în ansamblul său, de la 1 ianuarie 2021. Normele tehnice privind activitatea de compostare sunt în curs de elaborare comună (Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale) și vor fi aprobate în scurt timp. Cunosc foarte bine nevoia pentru această normă, cum la fel de bine cunosc importanța colectării separate a deșeurilor biodegradabile. Garanția respectării acestor prevederi are la bază o colectare curată, să-i zicem, a acestui tip de deșeu. Vreau însă să subliniez un lucru: chiar și fără Legea Compostului (și normele tehnice menționate), multe primării din România s-au apucat de lucru și au colectat separat deșeurile bio-degradabile pe care le-au transformat în compost și, mai departe, în fertilizanți. Așadar, Legea Compostului este mai degrabă un element favorizant și nu un element indispensabil, fără de care nu se puteau utiliza într-o modalitate utilă deșeurile biodegradabile. Trebuie doar un pic de preocupare și dorința de a rezolva această problemă, din partea autorităților locale. Ca în cazul oricărui act normativ, sancțiunile sunt aplicabile din momentul intrării în vigoare a acestuia. Potrivit legii, cetățenii și operatorii economici care nu separă bio-deșeurile riscă amenzi cuprinse între 400 și 800 lei, respectiv 10.000 și 20.000 lei pentru persoanele juridice. De asemenea, operatorii de instalații de compost riscă amenzi cuprinse între 15.000 și 30.000 în cazul în care compostul pe care îl produc conține, printre altele, substanțe otrăvitoare, poluante și radioactive. În plus, amenzile se vor aplica și pentru nerespectarea utilizării adecvate a tipului de compost obținut.
Care sunt prioritățile dvs. din seria de probleme de rezolvat, care considerați că sunt urgențele și cam în ce ritm se pot implementa soluțiile cu care veniți?
Urgențele sunt multe și sunt, majoritatea, menționate în acest interviu. Prioritatea mea este să trăim într-o țară care să respecte dreptul la un mediu curat și sănătos pentru toți cetățenii săi. Am în acest sens o listă lungă de soluții pe care le voi implementa în mandatul meu cu sprijinul ministrului Tánczos Barna și a colegilor din minister. Despre ritm, poate nu va fi atât de rapid pe cât se așteaptă toată lumea, vorbim totuși de un aparat birocratic greoi care trebuie pus în mișcare, cu proceduri relativ anevoioase de avizare și aprobare a oricărui act normativ, dar vom vedea îmbunătățiri în sistemul de gestionare a deșeurilor și a tranziției către economie circulară chiar din următoarele luni.