Comisia Europeană a dezvăluit care sunt factorii care pun în pericol accesul la mâncare, avertizând că disponibilitatea şi preţurile accesibile ale alimentelor nu sunt garantate.
O analiză a executivului Uniunii Europene a arătat că printre factorii care pot deveni riscuri pentru securitatea alimentară, dacă statele nu sunt pregătite, se numără schimbările climatice şi degradarea mediului.
„Producția primară și întregul lanț de aprovizionare cu alimente sunt extrem de vulnerabile la impactul schimbărilor climatice și al pierderii biodiversității. Schimbările în modelele meteorologice induse de schimbările climatice pun deja în pericol producția de alimente în Europa, iar impactul se va agrava în următorii ani”, a subliniat raportul CE intitulat „Motoarele securității alimentare”, publicat pe 4 ianuarie 2023.
Aproximativ o treime din suprafaţa UE suferă din cauza lipsei apei, în special sudul Europei şi regiunea mediteraneană, care este serios ameninţată de deşertificare, conform documentului.
Secetele severe şi valurile de căldură vor apărea din ce în ce mai des, fără acţiuni globale ambiţioase care să limiteze emisiile de gaze cu efect de seră (GES) şi să nu permită creşterea temperaturii cu două-cinci grade în următoarele decenii.
Paradoxal, sistemul alimentar global este factorul principal care are un impact negativ asupra schimbărilor climatice, deşi el însuşi este printre cele mai afectate sisteme de criza climatică.
Alegerile alimentare
Sărăcia și insecuritatea alimentară există în multe țări ale UE, iar procentul populaţiei care nu îşi permite o dietă sănătoasă variază între 2,5% în Finlanda şi peste 40% în România, Bulgaria şi Grecia.
Alegerile alimentare pe care le facem au un impact major asupra schimbărilor climatice, biodiversității, poluării și degradării mediului și solului.
La nivel mondial, dietele se îndreptă tot mai mult către produse alimentare de origine animală şi procesate, fapt ce are consecinţe asupra mediului, sănătăţii şi economiei.
Deşi există o uşoară tendinţă de scădere a consumului de carne pe cap de locuitor în UE, el este de până la patru ori mai mare decât raportul recomandat şi reprezintă aproape jumătate din impactul europenilor asupra mediului. În Europa, aproximativ o treime din GES este cauzată de sistemul alimentar, marea majoritate a emisiilor provenind din consumul de carne.
În ultimul an, mai mult de jumătate (56%) din suprafața terenurilor arabile a fost folosită pentru hrana animalelor, în timp ce 28% a fost folosită pentru alimente și 7% pentru biocombustibili.
Trecerea la o dietă pe bază de plante poate reduce utilizarea terenurilor pentru agricultură cu până la 75% şi poate contribui, astfel, la securitatea alimentară globală. Adoptarea unei diete vegane a fost asociată cu sănătate mai bună, o calitate mai bună a aerului, o reducere a mortalităţii premature şi o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a celor de amoniac.
Construcţiile şi infrastructura
Terenurile din UE se află sub presiunea concurenţei mai multor tipuri de utilizări, printre care şi construcţia locuinţelor şi infrastructura, care au implicaţii în ceea ce priveşte suprafaţa disponibilă pentru producţia de alimente.
„Urbanizarea şi construcția infrastructurii duc adesea la o pierdere ireversibilă a solurilor fertile”, a avertizat raportul, care subliniază nevoia gestionării solului într-un mod durabil.
„Solurile nesănătoase sunt mai puțin fertile și mai puțin rezistente la eroziune și la fenomene meteorologice extreme, crescând daunele rezultate din inundații, secete și alunecări de teren și pierzându-și capacitatea de a stoca carbon. În multe cazuri, poate dura decenii sau secole pentru ca solul să se refacă”, a mai precizat analiza.
Între 2012 şi 2018, extinderea zonelor construite, care a afectat în cea mai mare parte suprafeţele agricole, a fost de 539 de kilometri pătraţi pe an.
Expansiunea urbană din acest secol a fost cauzată atât de construcţia unui număr tot mai mare de locuinţe, cât şi de folosirea terenurilor în scopuri industriale şi comerciale.
Sănătatea solului
Aproximativ 95% din alimentele produse în Europa provin din soluri, ceea ce indică necesitatea sănătăţii lor ca resursă fragilă, neregenerabilă şi ameninţată la nivel global.
Degradarea solului în Europa este cauzată de activităţile umane, precum construcţiile urbane, infrastructura, agricultura intensivă şi răspândirea poluanților persistenţi.
Soluţiile pentru conservarea solului şi fertilitatea sa includ acoperirea cu vegetaţie, o prelucrare redusă a solului şi managementul eficient al culturilor prin rotaţia lor.
De asemenea, raportul avertizează cu privire la folosirea pesticidelor şi drenajul nesustenabil, care cresc riscul eroziunii solului.
Mai mult, substanţele chimice cresc riscul apariţiei paraziţilor, din cauza pierderii biodiversităţii, inclusiv a albinelor. La nivel global, până la 40% din alimente sunt pierdute din cauza contaminării lor cu specii invazive, tot mai frecvente în habitate noi din cauza încălzirii globale.
De aceea, zonele protejate sunt vitale pentru biodiversitate şi, aşadar, pentru producţia alimentelor, în special a celor de calitate.
Presiunea asupra resurselor de apă
Calitatea şi cantitatea suficientă a apei disponibile reprezintă cheia securităţii alimentare, potrivit raportului CE, pe fondul disponibilităţii reduse, scăderii precipitaţiilor în regiunea mediteraneană şi al temperaturilor tot mai ridicate.
Implementarea unor strategii locale care să implice culturi care au nevoie de mai puţină apă este una dintre soluţii. Agricultura este domeniul care consumă cea mai mare cantitate de apă în UE – 40% din consumul total, ajungând la 80% în ţările mediteraneene. Producţia de carne roşie şi lactate este cunoscută pentru cantităţile uriaşe de apă pe care le implică.
Alte soluţii pentru a reduce presiunea asupra resurselor de apă sunt modernizarea sistemelor de irigare pentru a economisi apă, managementul integrat al nutrienţilor şi evitarea plantării unor specii de arbori nepotrivite.
Întrucât experţii preconizează o creştere a cantităţii de energie necesare şi a costurilor de operare pentru irigare, sunt recomandate sistemele agrovoltaice, colectarea apei în sezonul ploios pentru reutilizare şi crearea unui mediu umbros pentru a preveni evaporarea apei în zilele călduroase.
Şi desalinizarea ar putea reduce deficitul de apă, însă raportul avertizează că procesul trebuie să fie netru din punct de vedere al emisiilor de carbon şi că apa rezultată trebuie să fie reutilizată pentru irigare pentru a-i maximiza beneficiile.
Şi instituţiile financiare au un rol esenţial pentru protejarea resurselor de apă, în special în economiile emergente, unde trebuie să încurajeze şi să faciliteze accesul la capital pentru construirea unor sisteme agricole mai rezistente.
Poluarea mediului
Poluarea aerului poate afecta culturile prin particule în suspensie sau ozon. Depunerea particulelor pe culturile agricole poate afecta producţia şi le poate contamina cu metale grele, iar aceleaşi particule afectează în mod negativ şi schimbările climatice.
În anul 2020, pierderea de recolte cauzată de poluarea aerului a fost estimată la peste şapte milioane de tone. Grâul a reprezentat 76% din pierderi, urmat de porumb (21%), soia (2%) și orez (1%).
Cu un an înainte, pierderile de grâu cauzate de ozon au fost estimate la aproximativ două milioane de tone doar pentru Franţa, şi 1,6 milioane de tone pentru Germania. Între timp, cel mai mare procent de pierderi de recoltă a fost înregistrat pentru Grecia, Portugalia, Cipru și Cehia (8-9 % pentru fiecare stat).
Şi diminuarea metanului ar putea juca un rol important în îmbunătăţirea producţiei agricole globale, prin reducerea pierderilor cauzate de ozon în Europa cu până la 7% în 2030, faţă de 2010.
Pe de altă parte, creşterea emisiilor de metan ar putea creşte pierderile economice cauzate de irosirea recoltelor cu până la 15% în 2030.
Risipa alimentară
Cauzele risipei de alimente de-a lungul lanțului de aprovizionare variază de la condiții inadecvate de depozitare, procesare și ambalare a alimentelor, până la infrastructura de transport.
Risipirea alimentelor la nivelul consumatorului poate fi legată de cumpărarea în exces, influențată de porționări și dimensiuni prea mari ale ambalajelor. Totodată, există o confuzie frecventă pe care clienţii o fac între data expirării unui produs şi data până la care este recomandată consumarea lui, fapt ce poate prelungi durata de păstrare a alimentelor fără a pune la risc sănătatea consumatorilor.
Şi cultura şi atitudinile faţă de risipa alimentară sunt importante, întrucât pierderile de mâncare pot reduce disponibilitatea ei. În plus, risipa alimentelor are un impact semnificativ asupra mediului, precum emisii de gaze cu efect de seră și presiune inutilă asupra resurselor naturale deja limitate, cum ar fi utilizarea terenurilor și a apei.
Prin creșterea eficienței sistemelor alimentare și sprijinirea schimbării comportamentului consumatorilor pentru a evita aruncarea alimentelor, un număr mai mare de oameni ar putea fi hrăniţi cu aceeaşi producție de alimente.
Sursa foto: Flickr/ U.S. Department of Agriculture