Știm deja că microplasticele au ajuns în cele mai îndepărtate și adânci locuri ale Pământului, iar mulți oameni de știință își îndreaptă atenția către pericolul pe care îl reprezintă acest gen de poluare pentru viețuitoarele marine. Însă, în urma mai multor studii – mai vechi și mai noi-, cercetătorii atrag atenția că microplasticele (bucăți de plastic mai mici de 5 milimetri) se găsesc într-o cantitate mult mai mare în terenurile agricole decât în oceane. O estimare din august 2016 vorbea despre o cantitate de la 107.000 până la 730.000 de tone de microplastice care intrau în terenurile agricole din Statele Unite și din Europa, în fiecare an, comparativ cu cele 93.000 până la 236.000 de tone care intră în oceane în fiecare an.
Microplasticul ajunge în agricultură prin nămolurile de canalizare – care, prelucrate, sunt folosite ca îngrășăminte-, prin folii de plastic care împiedică creșterea buruienilor sau care au rolul de a proteja semințele sau, chiar intenționat, ca îngrășăminte cu eliberare lentă. Potrivit unei lucrări de la Institutul Norvegian pentru Cercetarea Apei, prin nămolul de epurare (care reține mare parte din microplasticele din apa uzată) ajung pe terenurile agricole, în fiecare an, între 125 și 850 de tone de microplastice pentru fiecare milion de oameni. În plus, 50% din nămolul de canalizare este procesat pentru a fi folosit ca îngrășământ atât în Europa, cât și în Statele Unite. Microplasticele pătrund în apele uzate inițial prin rufe, produse de îngrijire personală și scurgeri urbane.
Aceste mici fragmente de plastic au fost sesizate în nămolul de epurare din Statele Unite încă din 1998. Într-o lucrare recentă, din acest an, cercetătorii au estimat că aproape 23.423 de tone de microplastice sunt eliberate anual pe terenurile agricole, prin nămolul de epurare. Dezvoltarea plantelor este afectată de caracteristicile fizice și chimice ale microplasticului, care duc, printre altele, la alterarea densității solului, ale comunităților microbiene, a capacității de reținere a apei.
Oamenii de știință au observat că din terenurile cu microplastic lipsea prezența râmelor, care sunt foarte apreciate în agricultură pentru că ajută în procesele de descompunere, adaugă nutrienți organici în sol și cresc aerarea solului. Totuși, acolo unde concentrația solului atingea 7%, râmele ingerau microplasticul odată cu pământul și îl transportau în diferite straturi de sol. În plus, o lucrare din 2018 atrăgea atenția că apa de ploaie se scurge în apele subterane prin micile tunele făcute de râme, ducând astfel cu ea și microplasticele de la suprafață.
Oamenii de știință au observat o rată de mortalitate între 8 și 25% în cazul omizilor care au ingerat microplastic, în funcție de cantitatea pe care au consumat-o. Într-un studiu realizat în China, cercetătorii au crescut plante în sistem hidroponic, iar în apă au adăugat microplastice. Au descoperit apoi urme ale acestor mici fragmente de plastic în rădăcini, tulpini și frunze. La începutul acestui an, o echipă de cercetători a anunțat că a găsit microplastice în produse dintr-un supermarket italian, precum morcovi, salată, broccoli, cartofi, mere și pere. Aceștia au transmis că au găsit cele mai mari cantități în mere și cele mai puține, în salată, sugerând că natura perenă a unui pom fructifer a permis microplasticelor să se acumuleze mai mult decât în culturile anuale. „Dacă microplasticele ajung în legumele noastre, ajung în tot ce mănâncă legume. Ceea ce înseamnă că sunt în carne și lactate”, a mai spus Luo.
Deși nu există studii concrete ale ingerării microplasticelor de către oameni, studiile realizate pe mamifere forțate în laboratoare să ingereze aceste mici fragmente de plastic au arătat că acestea pot trece de pereții celulari, se pot mișca prin corp, se pota cumula în organism și pot avea impact asupra sistemului imunitar.
Printre soluțiile propuse de specialiști, care ar putea rezolva problema microplasticelor din terenurile agricole, se numără eliminarea acelor mici bobițe de plastic din produsele de îngrijire (geluri de duș, de față, pastă de dinți), eliminarea produselor din plastic de unică folosință, interzicerea foliilor de plastic și a fertilizatorilor cu eliberare lentă în agricultură, companiile care produc folii de plastic să fie responsabile de reciclarea lor.