Suntem înconjurați în principal de ciment, oțel, aluminiu, sticlă și plastice. Acestea sunt materialele cu care ne-am construit lumea, dar sunt și unii dintre cei mai mari contribuabili la emisiile de gaze cu efect de seră (GES), și la schimbările climatice.

În 2019, contribuțiile sectorului construcțiilor la emisiile globale de CO2 a fost de 38%, cel mai înalt nivel înregistrat vreodată. Pe măsură ce populația mondială continuă să crească și tot mai mulți oameni aleg să locuiască în zone urbane, și cererea pentru clădiri noi continuă să se mărească. Proiecțiile actuale estimează că în întreaga lume, până în 2060, „echivalentul orașului Paris va fi construit în fiecare săptămână”, arată infoclima.ro.

Producția de ciment – numai unul dintre materialele pe care ne bazăm pentru adăpost și transport – este responsabilă pentru 4-8% din emisiile globale de CO2. Doar emisiile provenite din combustibili fosili precum cărbunele, petrolul și gazul sunt surse mai mari de gaze cu efect de seră (GES). Pe lângă poluare, crearea betonului necesită cantități mari de apă. În orașe, betonul înrăutățește efectul insulei de căldură, determinând oamenii să utilizeze mai multă energie pentru aerul condiționat. Practic, avem de-a face cu o serie de efecte în lanț ce sunt cauzate direct sau indirect de sectorul de construcții. Nu putem opri complet folosirea cimentului sau a celorlalte materiale pentru construcții, dar putem, și trebuie, să reducem cantitatea de materii prime folosite, să îmbunătățim tehnicile de construcție, și să reducem emisiile în întregul sector al construcțiilor, dacă dorim să atingem obiectivele climatice de la Paris.

Cum și de ce poluează construcțiile?

Pentru o imagine completă a emisiilor de carbon ale unei clădiri, este util să analizăm întregul proces prin care trece: de la extracția materialului, până la construcție, utilizare și uneori dezmembrare (în reciclare sau deșeuri). Carbonul emis în diferitele etape ale ciclului de viață poate fi clasificat în două grupe principale:

• Emisiile operaționale, atribuite funcționării zilnice a clădirii, precum încălzirea și răcirea, iluminatul, utilizarea apei.
• Emisiile de carbon încorporat care include toate emisiile legate de construcție (precum aprovizionarea cu materiale, transportul, construirea propriu-zisă), dar și cele rezultate din renovări și demolări.

Deși reducerea emisiilor operaționale a primit multă atenție în spațiul public, despre carbonul încorporat se vorbește mult mai rar. Carbonul încorporat este mai dificil de măsurat și de urmărit decât carbonul operațional – relativ simplu de dedus din facturile de energie. Carbonul încorporat nu poate fi calculat din produsul finit, necesitând autoevaluare și transparență a procesului din partea producătorului.

În timp ce ponderea emisiilor operaționale e în scădere, datorită decarbonizării rețelelor energetice, dar și numărului tot mai mare de clădiri eficiente energetic și a clădirilor verzi, ponderea carbonului încorporat continuă să crească. Emisiile din primele și ultimele etape ale ciclului de viață sunt mai dificil de redus, și clădirile includ tot mai multe sisteme care au propriile emisii provenite din producție, instalare și utilizare (aparate de încălzire, ventilație, aer condiționat, alarmă de incendiu, etc). Unele dintre acestea ar putea fi utile în reducerea emisiilor operaționale, dar propriile emisii încorporate nu ar trebui omise. Astfel, pentru a maximiza reducerea emisiilor de GES în întreaga industrie a construcțiilor, ar trebui abordată direct și problema carbonului încorporat.

Pe lângă emisiile încorporate și cele operaționale, industria mai are o problemă: deșeurile materiale. În Europa, 36% din totalul deșeurilor generate în 2018 au provenit din construcții și demolări, iar 26% din minerit și cariere. Aceste cifre evidențiază nevoia de a trece de la un model liniar de producție și consum, la unul circular, care transformă deșeurile în resurse valoroase.

Ce putem face?

‍La nivel individual, fiecare dintre noi putem face câte ceva. În cazul noilor construcții, putem alege un contractant care să ia în considerare și să urmărească reducerea carbonului încorporat. În cadrul discuțiilor inițiale, clientul poate solicita estimări, specificații despre materiale, precum și informații despre aprovizionare. Atunci când clientul demonstrează interesul pentru reducerea emisiilor de carbon, contractantului îi este mai ușor să dezvolte soluții în această direcție.

Dacă nu poate fi influențat procesul inițial de construcție, atunci ciclurile de recondiționare (de la câțiva ani până la decenii, în funcție de elementele construcției) creează oportunități bune de reducere a carbonului încorporat. Includerea carbonului încorporat în sfera procesului de proiectare nu are beneficii numai pentru mediu, ci poate însemna și reducerea costurilor. Acest lucru se datorează utilizării eficiente a materialelor și resurselor, proceselor de construcție și creșterii duratei de viață așteptate. Astfel, reducerile emisiilor pot fi utilizate ca un proxy pentru gestionarea costurilor. De exemplu, un raport al UK Green Building Council subliniază că, în sectorul infrastructurii, urmărirea carbonului încorporat poate duce la economii de 30-50% din costurile de capital.

La nivel de industrie există multe strategii pentru a reduce carbonul încorporat în clădiri, de la procesul de proiectare și construcție, până la reutilizarea clădirilor în loc de construirea unora noi, limitarea materialelor cu emisii mari de carbon, reutilizarea materialelor și utilizarea materialelor reciclate. Economii considerabile se pot face și prin mărirea eficienței structurale și limitarea deșeurilor. O idee ceva mai puțin convențională este utilizarea mai puținor finisaje, păstrarea unui design industrial, cu tavane nefinisate, pereți cu cărămidă vizibilă (ca parte din structură, nu cărămidă decorativă), sau pardoseli din beton lustruit. Acestea pot fi ostrategie de proiectare adecvată, reducând, de asemenea, emisiile și costurile în timpul renovărilor viitoare. 

Timpul pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris se scurge rapid, încurajând idei și inițiative de reducere a emisiilor de carbon în sectorul construcțiilor. Până de curând, reglementările s-au concentrat în principal pe performanța energetică, lăsând reducerea carbonului încorporat mecanismelor voluntare (de exemplu, sistemele de rating ecologic – LEED, BREEAM, Green Start; calculul european de evaluare a ciclului de viață standardizat, etc.).

EPBD a fost schimbată, iar următoarele modificări afectează acum toate țările UE:

• toate clădirile publice noi trebuie să fie clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero (NZEB) începând cu 31 decembrie 2018;
• toate clădirile noi trebuie să fie NZEB începând cu 31 decembrie 2020.

Deoarece directiva europeană nu reglementează în mod explicit emisiile încorporate, unele țări au luat măsuri directe pentru a le limita. The Architects! Climate Action Network (ACAN) a evidențiat câteva exemple pozitive:

• Olanda și Finlanda cer efectuarea unei evaluări complete a ciclului de viață a carbonului înainte de a elibera autorizații de construcție. Finlanda a setat limite privind emisiile de carbon încorporate, acestea fiind revizuite și mărite progresiv în următorii ani.
• Franța impune evaluarea și raportarea emisiilor de carbon încorporate pentru toate clădirile noi din țară, recompensând utilizarea lemnului și a materialelor ecologice.

Concluziile analizei făcute de Dr. Lorena Axinte și Arh. Bálint Halász, pe infloclima.ro

Foto: Pavilionul circular proiectat de Encore Hereux este o încercare de a integra principiile economiei circulare în construcții. Fațada este compusă din uși provenite dintr-o renovare din Paris, izolația din vată minerală provine dintr-un supermarket demontat, iar elementele din plexiglas sunt materiale comandate din greșeală de către Primăria din Paris. (Fotografie de Cyrille Weiner)