Institutul german de standardizare (DIN), organismul german responsabil de standarde în tehnologie la nivel european și internațional, a publicat normele care vor fi considerate drept standard industrial în viitor. Din inițiativa RDRWind, un consorțiu format din 25 de companii, DIN a elaborat acest document făcut public. Comisia a inclus experți din industria energiei eoliene, experți în reciclare, oameni de știință, precum și oficialități ale autorităților (Agenția Federală de Mediu). Industria germană a energiei eoliene se va confrunta cu un val de dezmembrări începând cu 2021. În prezent, aproximativ 30.000 de turbine eoliene produc energie în Germania și în următorii 10 ani, jumătate dintre ele vor ajunge la finalul duratei de viață. Câteva mii de turbine trebuie demontate la finalul lui 2020, începutul lui 2021.

Documentul cu titlul „Demontarea durabilă, demontarea, reciclarea și recuperarea turbinelor eoliene” stipulează condițiile-cadru pentru întregul proces de dezmembrare, de la planificare până la demontarea efectivă, oferind, printre altele, o primă asistență pentru operatori. Documentul oferă recomandări cu privire la modul de securizare a șantierului și ce calificări trebuie să aibă cei care efectuează demontarea. Acesta descrie modul în care trebuie să fie dezasamblate palele rotorului, turnul și care sunt măsurile de siguranță necesare pentru a preveni eliberarea substanțelor dăunătoare în mediu, care dintre componentele turbinei pot fi reciclate și cum trebuie documentată demontarea. Recomandările vor ajuta operatorii și companiile specializate să planifice și să realizeze proiecte de dezmembrare și reciclare. Pe lângă procedura de standardizare, fiecare țară va veni cu partea administrativă proprie, respectiv autorizațiile necesare, Germania publicându-le deja. Acest sistem ajută, de asemenea, municipalitățile și autoritățile să monitorizeze și să evalueze demontarea, având, în final, o situație mai clară la nivel global.

FACT: Unul dintre primele standarde DIN și printre cele mai cunoscute este cel adoptat ca normă în majoritatea țărilor, inclusiv România, care specifică mărimile formatelor de hârtie folosite, cel mai comun fiind A4.