Într-un articolul publicat în iulie 2021 un grup de cercetători români au analizat percepția fermierilor din România despre schimbările climatice și strategiile de adaptare pe care le au la îndemână.
Rezultatele chestionarelor și a interviurilor au arătat că mulți dintre agricultorii din România văd un impact negativ al schimbărilor climatice asupra practicilor agricole. Mai mult decât atât, aceștia cred că situația se va înrăutăți în anii care vin.
Fermierii din România semnalează impactul negativ al schimbărilor climatice asupra agriculturii și se așteaptă la o situație și mai dificilă în viitor.
Un studiul asemănător a fost publicat și în anul 2022, el propunându-și să înțeleagă percepția fermierilor din România față de schimbările climatice, dar și posibilele strategii de adaptare pe care aceștia le implementează.
Cercetătorul Ruxandra Mălina Petrescu-Mag, care a participat și la realizarea studiului de anul trecut, explică pentru Infoclima.ro că datele colectate în anul 2020 arată clar faptul că fermierii sunt conștienți și observă clar schimbările climatice care au loc în ultimii ani.
Citește și: Problema alimentară este crucială în lupta împotriva încălzirii globale
Astfel, 94 % din respondenți sunt conștienți de schimbările climatice care au loc în zona lor. Alți 78% au indicat de asemenea un impact mediu și mare al schimbărilor climatice în arealul lor de activitate.
Totuși un impact extrem de mare este așteptat de 68 % dintre fermieri în următorii 10 ani.
Aceste procente indică cât în mod clar faptul că fermierii români, nu doar că sunt conștienți de schimbările care au sau au avut loc până acum, ci și că ei percep un risc major asociat schimbărilor climatice pentru viitor.
Datele colectate în România confirmă că adaptarea la schimbările climatice a fermierilor este, de fapt, un proces în două etape.
Prima este conștientizarea pericolului/riscului adus de schimbările climatice, iar a doua este răspunsul fermierilor la acest risc/pericol prin măsuri de adaptare.
Succesul unor măsuri de adaptare este strâns legat de înțelegerea tipurilor de risc aduse de schimbările climatice și a modului în care aceste procese pot afecta practicile agricole la nivel local.
Citește și: GALERIE FOTO Râul Dâmbovița, poluat continuu de peste 100 de ani
Lipsa forței de muncă și lipsa tehnologiei sunt cele mai mari impedimente în calea adaptării la schimbările climatice, conform participanților la studiu.
Acest lucru nu e surprinzător având în vedere realitățile rurale din România unde dependența de resursele agricole, tehnologia învechită, lipsa alternativelor ocupaționale, exodul populației tinere, lipsa infrastructurii și îmbătrânirea populației contribuie direct și rapid la deteriorarea capacității satelor de a se adapta la schimbările climatice.
Micii fermieri constituie structura de rezistență a agriculturii mondiale
La nivel global, micii fermieri (acei fermieri care administrează mai puțin de 2 ha) și fermele familiale operează circa 87% din totalul terenurilor agricole (570 milioane de ferme mici și de familie).
Cu toate că sunt cele mai multe, aceste ferme sunt și cele mai expuse schimbărilor climatice, creșterilor de temperatură sau cariaților de cantitate sau ritm al precipitațiilor.
Toți acești factori pot reduce semnificativ productivitatea agricolă, expunând în acest fel familiile și comunitățile care trăiesc.
De asemenea, aceste ferme mici au acces limitat la resurse tehnologice și financiare majore pentru a se adapta rapid la schimbările climatice.
Siguranța și securitatea alimentară, precum și bunăstarea globală depind în mare măsură de modul în care micii fermieri se vor adapta la ritmul schimbărilor climatice.
Inundațiile, secetele, fluctuațiile de temperatură și degradarea solului sunt procesele asociate schimbărilor climatice care au cel mai mare impact asupra productivității agricole în România.
Conform raportului ANM din 2014, în România, circa 7 milioane de hectare sunt afectate de secetă, 4 milioane de exces de apă temporar (inundații), 6,7 milioane hectare de eroziune și 2,8 milioane de compactare.
Pe lângă impactul climatic direct, utilizarea predominantă a tehnicilor agricole tradiționale și lipsa unor servicii complementare (cooperative, linii de creditare avantajoase) contribuie și mai mult la vulnerabilitatea fermierilor, afectând performanța lor agricolă.
Din păcate, ariile afectate vor continua să crească în anii următori, având în vedere creșterile de temperatură de circa 3°C-4°C pentru perioada 2061-2090, comparativ 1961-1990.
Pe lângă creșterile de temperatură, vom asista, probabil, și la o reducere a precipitațiilor medii anuale, însoțite de o creștere a precipitațiilor abundente în anumite perioade/zile, ceea ce va duce, în același timp, la inundații pe arii restrânse (mai ales în zonele muntoase) și perioade de secetă, preponderent în zonele sudice și de câmpie.
Cunoștințele locale versus inovațiile tehnice - ce strategii de adaptare avem la îndemână
Avansul tehnologic din ultimele decade pare să ne ofere un avantaj competitiv față de strămoșii noștri atunci când vine vorba despre agricultură.
Totuși, studiile științifice susțin că este extrem de important să “învățăm” din experiența comunităților locale pentru a putea dezvolta strategii de adaptare la schimbările climatice.
Micii fermieri/fermierii locali sunt mult mai atenți la variabilitatea condițiilor de mediu, acestea fiind o parte inseparabilă de viața unei comune agricole.
În acest sens cunoștiințele localnicilor despre sistemele de mediu din zonă și practicile agricole tradiționale sunt o sursă extrem de importantă de informații pentru dezvoltarea unor modele de adaptare la schimbările climatice.
Practicile agricole tradiționale sunt recunoscute pentru caracterul prietenos cu mediul, dar și ca un factor important care asigură securitatea alimentară a comunităților și conservarea agro-biodiversității.
Este totuși important să căutăm o balanță între înțelepciunea tradițională și inovare. În unele cazuri, adaptivitatea umană și cunoștințele locale pot contribui la creșterea rezilienței, dar există și riscul ca un comportament conservator să devină o inerție culturală, respectiv să se transforme într-un adevărat obstacol.
Plantele locale - posibilă strategie de adaptare
Cunoștințele tradiționale/locale în legătură cu managementul sustenabil a resurselor naturale sunt extrem de importante în dezvoltarea unor strategii de adaptare la schimbările climatice. Una din cele mai des întâlnite astfel de strategii este cultivarea diferitor tipuri de plante.
De multe ori, comunitățile locale au favorizat cultivarea varietăților locale, înțelegând faptul că productivitatea culturilor este dependentă de variabilitatea și instabilitatea climatică.
Ce sunt plantele tradiționale?
Plantele tradiționale sunt, în general, cultivate într-un anumit areal geografic și au o origine istorică atașată locului respectiv. Acestea au o identitate distinctă, neavând parte de modificări genetice pentru a le crește productivitatea, fiind, mai degrabă, adaptate locului unde cresc și sunt folosite în agricultura tradițională.
În UE. acestea sunt cunoscute ca și “varietăți locale” sau ”varietăți primitive“ și sunt definite ca o populație sau o specie care este adaptată natural la condițiile mediului unde cresc.
Fermieri participanți la studiu văd varietățile locale ca fiind mai adaptabile la condițiile de mediu (temperatură, precipitații, dăunători), apreciindu-le gustul (comparativ cu gustul culturilor comune) și considerându-le mult mai sănătoase decât varietățile convenționale.
Mai mult de jumătate din respondenți cultivă varietăți locale pentru a face față schimbărilor climatice.
Cele mai mari impedimente în calea cultivării varietăților locale sunt: costurile de producție, lipsa pieței de desfacere și a cunoștințelor tehnice privind cultivarea lor.
Decizia de a cultiva plante tradiționale este determinată de percepția fermierilor privind capacitatea acestor varietăți locale de a asigura o serie de necesități gospodărești.
Totuși, este important să înțelegem, inclusiv la nivel de politici publice, că susținând cultivarea varietăților locale putem dezvolta un mecanism local de creștere a rezilienței față de schimbările climatice.
Sursa foto principală: Spencer Pugh/ Unsplash